MATROÁNĂ, matroane, s. f. (La romani) Nume dat în semn de respect unei femei căsătorite din aristocrație. Roma veche întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: consilii, proconsuli, matroane, copile. MACEDONSKI, O. I 14. ◊ (Astăzi livresc sau ironic) Juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. [Iat-o] în sfîrșit, matroană respectabilă, povățuind. NEGRUZZI, S. I 289.