MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis.

MATOSTÁT, matostate, s. n. Piatră semiprețioasă de culoare verde. [Pl. și: (înv.) matostaturi] – Din ngr. matostátis.

MATOSTÁT, matostaturi, s. n. Jasp. Ghiordane de diamant, rubin și matostat. C. PETRESCU, C. V. 79. Un lat brîu... semănat cu matostaturi. ODOBESCU, S. I 133. Era încinsă cu un colan de aur, ce se încheia cu mari paftale de matostat. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (În metafore și comparații) Vestita pădure..Ș unde iarba e de smarald și frunzele de matostat. MACEDONSKI, O. M. 68.

matostát (înv.) s. n., pl. matostáte

matostát s. n., pl. matostáte

matostát (matostáturi), s. n. – Cornalină. Ngr. ματοστάτης, în loc de αίματοστάτης (Tiktin).

MATOSTÁT ~e n. Rocă silicioasă compactă, de culoare roșie, verde sau negricioasă, folosită ca piatră semiprețioasă. /<ngr. matostátis

matostat n. jasp cu pete roșii ca sângele: paftale de aur și de matostat OD. [În îoc de ematostat (cf. sinonimul științific HEMATITĂ), printr’un intermediar grec modern].

matostát n., pl. urĭ și e (ngr. [e]matostátis, d. vgr. ῾aĭmatostagés, d. aima, sînge, și stagón, picătură. V. ematită). Cornalină. – În Serbia mardo-.