MATOSTÁT, matostaturi, s. n. Jasp. Ghiordane de diamant, rubin și matostat. C. PETRESCU, C. V. 79. Un lat brîu... semănat cu matostaturi. ODOBESCU, S. I 133. Era încinsă cu un colan de aur, ce se încheia cu mari paftale de matostat. NEGRUZZI, S. I 145. ◊ (În metafore și comparații) Vestita pădure..Ș unde iarba e de smarald și frunzele de matostat. MACEDONSKI, O. M. 68.