mastic definitie

13 definiții pentru mastic

MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și folosit pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.
MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vâscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau vegetale, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul și care servește la lipit, chituit, nivelat etc. ♦ Preparat vâscos obținut pe bază de colofoniu și întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor fructiferi. 2. Suc rășinos aromatic extras din trunchiul și din ramurile unui arbust asiatic (Pistacia lentiscus), care servește la fabricarea masticii, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. – Din fr. mastic.
MASTÍC, masticuri, s. n. 1. Material fluid sau vîscos alcătuit dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care are proprietatea de a se întări în contact cu aerul; se întrebuințează la umplerea golurilor dintre două piese în contact, la lipire etc. Și oare ce-or să facă boierii cu-atîta mastic? – Spunea vătavu de la Pepeleni c-au să prunduiască cu el șoselele cele nouă. ALECSANDRI, T. I 245. ♦ Preparat vîscos conținînd ceară galbenă, terebentină, seu și ulei, întrebuințat pentru acoperirea rănilor pomilor (în cazul altoirii, al unei lovituri etc.). 2. Suc rășinos aromatic care se scurge din tăieturile făcute în trunchiul și ramurile unui arbust (Lentiscus) din Asia și care servește la fabricarea masticii, a anumitor lacuri etc; sacîz.
mastíc s. n., (sorturi) pl. mastícuri
mastíc s. n., pl. mastícuri
MASTÍC s. sacâz. (Dulceață de ~.)
MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche].
MASTÍC s. n. 1. rășină vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. substanță pe bază de colofoniu, pentru ungerea rănilor la pomi. (< fr. mastic)
mastic s. n.1. Sacîz, rășina arborelui Pistacia lentiscus. – 2. Chit pentru sticlari. – Mr. măstihă. Fr. mastic, din gr. µάστιξ, de unde, prin intermediul arabei și sp. almáciga. E dublet al lui mastică, s. f. (țuică de mastic), din ngr. µαστίχα (Gáldi 207), cf. tc., bg. mastika, alb. mastik.
MASTÍC ~uri n. 1) Masă constituită dintr-un amestec de substanțe minerale și vegetale care se întărește în contact cu aerul (folosită la lipit, la chituit etc.). 2) Rășină aromatică de origine vegetală, provenită dintr-un arbore tropical (folosită la fabricarea lacurilor, chiturilor etc.). 3) Amestec conținând colofoniu, ceară și alte substanțe, folosit pentru a unge locurile de altoire și rănile copacilor. 4) Suc rășinos aromatic extras din trunchiul unui arbore tropical, care servește la fabricarea unor băuturi alcoolice, la prepararea unor lacuri, ca fixator pentru parfumuri etc. /<fr. mastic
mastic n. 1. rășină scursă dintr’un arbore aziatic; 2. compozițiune din ceruză și uleiu, întrebuințată de geamgii.
*mastíc n., pl. inuz. urĭ (fr. mastic). Pan. Sacîz.
MASTIC s. sacîz. (Dulceață de ~.)

mastic dex

Intrare: mastic
mastic substantiv neutru