MASTÍC s.n. 1. Rășină de origine vegetală, provenită dintr-un arbore exotic. 2. Masă formată dintr-un amestec de substanțe minerale sau organice, care se întărește în contact cu aerul. 3. Substanță pe bază de colofoniu, întrebuințată pentru ungerea rănilor la pomi. [< fr. mastic, cf. gr. mastiche].