manevrare definitie

2 intrări

19 definiții pentru manevrare

MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre locomotive, trenuri, nave) A executa o manevră (2). 2. Intranz. (Despre unități militare) A executa o manevră (1). 3. Tranz. A manipula un aparat, un dispozitiv tehnic etc. ♦ A mânui bani. 4. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (incorecte) pentru a reuși într-o acțiune. – Din fr. manœuvrer.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.
MANEVRÁ, manevrez, vb. I. 1. Intranz. (Despre un tren) A executa mișcările pregătitoare necesare pentru formarea sau descompunerea unei garnituri, cum și pentru deplasarea vagoanelor la locul de destinație. De cealaltă parte a gării se aude o locomotivă manevrînd. C. PETRESCU, A. 341. Lîngă poarta docului trenurile manevrau. DUNĂREANU, CH. 67. ♦ Tranz. A conduce, a pune în mișcare. 2. Intranz. (Despre armate) A executa deplasări organizate și rapide, pe cîmpul de luptă sau de operații. 3. Intranz. Fig. A întrebuința diverse mijloace (de obicei necorecte) pentru a reuși într-o acțiune; a unelti. 4. Tranz. (Cu privire la sume de bani) A mînui, a folosi.
MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra; manipulare, mînuire. Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.
manevrá (a ~) (-ne-vra) vb., ind. prez. 3 manevreáză
manevráre (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri
manevrá vb. (sil. -vra), ind. prez. 1 sg. manevréz, 3 sg. și pl. manevreáză
manevráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. manevrării; pl. manevrări
MANEVRÁ vb. a manipula, a mânui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)
MANEVRÁRE s. manevră, manipulare, mânuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)
MANEVRÁ vb. I. 1. intr. A face mișcările necesare pentru compunerea sau descompunerea unui tren. ♦ tr. A conduce, a pune în mișcare o corabie etc. 2. intr. (Despre trupe) A executa diferite mișcări tactice. 3. intr. (Fig.) A unelti. 4. tr. A mânui, a folosi (fonduri, bani). [< fr. manoeuvrer, după manevră].
MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra].
MANEVRÁ vb. I. intr. 1. (despre trenuri) a executa o manevră (3). 2. (despre trupe) a executa diferite mișcări tactice. 3. (fig.) a unelti. II. tr. 1. a conduce, a pune în mișcare o navă. 2. a mânui, a folosi (fonduri, bani). (< fr. manoeuvrer)
A MANEVRÁ ~éz 1. intranz. 1) (despre vehicule) A face manevre. 2) fig. A face uz de diverse mijloace (incorecte) pentru a atinge un anumit scop. 2. tranz. (aparate, dispozitive, instalații tehnice etc.) A folosi cu ajutorul mâinilor, dirijând cu dibăcie; a mânui; a manipula. /<fr. manoeuvrer
*manevréz v. tr. (d. manevră; fr. manoeuvrer). Pun în mișcare, fac să funcționeze cu mîna un instrument, o mașină: a manevra cîrma. V. intr. Lucrez cu o mașină: pompieriĭ manevraŭ bine cu pompa. (Ca comandă: Manevrațĭ). Vorbind de trupe, de o flotă, fac mișcărĭ, evoluțiunĭ: cavaleria a manevrat bine. Vorbind de un comandant, conduc, învîrtesc bine trupele, flota: generalu a manevrat așa de bine, în cît a tăĭat retragerea dușmanuluĭ. Fig. Uneltesc, combin o serie de acțiunĭ, de demersurĭ p. un scop.
MANEVRA vb. a manipula, a mînui, (înv.) a mania. (A ~ un dispozitiv.)
MANEVRARE s. manevră, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

manevrare dex

Intrare: manevra
manevra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -vra
Intrare: manevrare
manevrare substantiv feminin
  • silabisire: -vra-