MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.

MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; mânuire, manipulare. – V. manevra.

MANEVRÁRE, manevrări, s. f. Acțiunea de a manevra; manipulare, mînuire. Silit de dimineață pînă în sară a face marșuri... a învăța manevrarea puștii în douăsprezece timpuri. DONICI, la NEGRUZZI, S. I 332.

manevráre (-ne-vra-) s. f., g.-d. art. manevrắrii; pl. manevrắri

manevráre s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. manevrării; pl. manevrări

MANEVRÁRE s. manevră, manipulare, mânuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)

MANEVRÁRE s.f. Acțiunea de a manevra și rezultatul ei; manevră; manipulare. [< manevra].

MANEVRARE s. manevră, manipulare, mînuire, (rar) manipulație. (~ unui sistem tehnic.)