malițiune definitie

16 definiții pentru malițiune

MALÍȚIE, (2) maliții, s. f. (Livr.) 1. Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. 2. Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
MALIȚIÚNE s. f. v. maliție.
MALÍȚIE, maliții, s. f. (Livr.) Înclinarea de a fi malițios; răutate, malițiozitate. ♦ Vorbă, atitudine, glumă răutăcioasă. [Var.: malițiúne s. f.] – Din fr. malice, lat. malitia.
MALIȚIÚNE s. f. v. maliție.
MALÍȚIE s. f. (Livresc) Răutate, atitudine răutăcioasă. E un om cu... ochi vii în lucirea cărora se simte parcă totuși o ușoară maliție, SADOVEANU, V. F. 34. Dar dacă nu m-ar chema Maria? zise ea sub inspirația unei fulgerătoare maliții. EMINESCU, N. 82.
malíție (livr.) (-ți-e) s. f., art. malíția (-ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (-ți-i-)
malíție s. f. (sil. -ți-e), art. malíția (sil. -ți-a), g.-d. art. malíției; (fapte) pl. malíții, art. malíțiile (sil. -ți-i-)[1]
MALÍȚIE s. v. răutate.[1]
Maliție ≠ mărinimie[1]
MALÍȚIE s.f. (Liv.) Atitudine, vorbă răutăcioasă, ironică; malițiozitate. [Gen. -iei, var. malițiune s.f. / cf. lat. malitia, fr. malice].
MALIȚIÚNE s.f. v. maliție.
MALÍȚIE s. f. malițiozitate. ◊ vorbă sau atitudine răutăcioasă. (< fr. malice, lat. matitia)
malíție (malíții), s. f. – Viclenie, răutate. Fr. malice. – Der. malițios, adj., din fr. malicieux; malițiozitate, s. f. (răutate).
MALÍȚIE f. 1) Înclinare spre rău; stare de spirit constând în plăcerea de a face rău. 2) Acțiune sau fapt răutăcios. [G.-D. maliției; Sil. -ți-e] /<fr. malice, lat. malitia[1]
maliție f. 1. inclinațiune de a face rău; 2. simplă dispozițiune la veselie și glumă.
maliție s. v. RĂUTATE.

malițiune dex

Intrare: maliție
malițiune
maliție substantiv feminin
  • silabisire: -ți-e