mântuș definitie

10 definiții pentru mântuș

MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus.
MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus.
MÎNTÚȘ, mîntuși, s. m. (Regional, Iht.) Mihalț.
mântúș (reg.) s. m., pl. mântúși
mântúș s. m., pl. mântúși
MÂNTÚȘ s. v. mihalț.
mântuș n. Mold. 1. mormoloc; 2. mihalț (pește cu capul turtit). [Rus. MANTUS]. V. mintuș.
măntúș m. (rus. mántus, pol. mientus). Nord. Mihalț. – Și mîntúș. (Șez. 1, 118). Și mintuș?
mîntúș, V. măntuș.
mîntuș s. v. MIHALȚ.

mântuș dex

Intrare: mântuș
mântuș substantiv masculin