lipit definitie

34 definiții pentru lipit

LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a da cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
LIPÍT1 s. n. Lipire. – V. lipi.
LIPÍT2, -Ă, lipiți, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Și adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi.
LIPÍ, lipesc, vb. IV. 1. Tranz. A împreuna, a uni, a îmbina, a asambla între ele două sau mai multe obiecte (sau părți de obiecte) cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic, realizând un tot nedemontabil. ♦ Spec. A închide un plic, umezindu-i marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă margine. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza unor secreții patologice; fig. a se închide fără voie de somn. 2. Refl. Fig. (Despre privire) A se fixa, a se pironi. 3. Refl. (Despre materii) A fi lipicios, cleios, a se prinde de ceva; a adera. 4. Refl. (Despre alimente, medicamente etc.) A produce un efect favorabil; a prii. ◊ Expr. A se lipi învățătura (de cineva) = a asimila ușor învățătura, a putea învăța ușor. 5. Tranz. și refl. A (se) apropia strâns, a (se) alătura, a (se) atinge de cineva sau de ceva. ◊ Expr. (Tranz.) A lipi cuiva o palmă = a trage, a cârpi cuiva o palmă. ♦ Refl. Fig. A se apropia sufletește (de cineva sau de ceva), a intra în relații strânse (cu cineva). 6. Tranz. A întinde, netezind cu palma udă, un strat de lut pe podeaua sau pe pereții caselor, pe cuptor etc. spre a astupa crăpăturile, a nivela etc. – Din sl. lĕpiti.
LIPÍT1 s. n. Lipire. – V. lipi.
LIPÍT2, -Ă, lipiți, -te, adj. 1. Prins, unit, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Despre pleoape sau despre ochi) Care nu se poate deschide din cauza unor secreții patologice; fig. care se închide fără voie din cauza somnului. 2. (Și adv.) Foarte apropiat, alăturat strâns de cineva sau de ceva. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămând. Sărac (sau calic) lipit(-pământului) = foarte sărac. – V. lipi.
LIPÍ, lipesc, vb. IV. Tranz. 1. A împreuna, a uni două obiecte sau două fragmente de obiecte cu ajutorul unei materii cleioase; a îmbina prin topire, cu ajutorul unui material străin, două piese metalice. V. suda. Ziarul a fost rupt în patru bucăți și apoi lipit la loc. STANCU, U.R.S.S. 27. Foile rupte erau lipite și cîrpite fiecare la locul lor, cu o minuțioasă îngrijire. GHICA, S. A. 139. ♦ (Cu privire la scrisori, plicuri) A închide. El pune scrisoarea-n plic, lipește plicul și scrie adresa. CARAGIALE, O. II 293. ♦ Refl. (Despre ochi, pleoape) A nu se putea deschide din cauza secrețiilor; fig. a se închide de somn. Cînd m-am sculat dimineața, ochii mi se lipiseră și parcă mă bătuse cineva cu măciuca. PREDA, Î. 21. 2. (Cu determinări introduse prin prep. «de») A prinde de..., a fixa, a aplica. Luînd din mînă-i volnic lumînarea O lipi de-o piatră. COȘBUC, P. II 248. ◊ Refl. Fig. Nici tu junghi, nici tu friguri, nici altă boală nu s-a lipit de noi. CREANGĂ, A. 28. Avea un caracter blînd, vesel, plăcut și nepăsător; întristarea nu s-a lipit de dînsul. GHICA, S. A. 84. Somn de el nu se lipește. TEODORESCU, P. P. 311. ◊ Expr. (Mai ales la forma negativă) A se lipi învățătura (de cineva) = a putea învăța, a reține un lucru. ♦ Refl. Fig. (Despre alimente, medicamente) A se prinde, a prii; a produce efectul dorit. Geaba beau, geaba mănînc... Cumpăr pîne și măsline și nu se lipesc de mine. BIBICESCU, P. P. 116. ♦ Refl. (Despre materii vîscoase) A se prinde (de ceva), a fi lipicios. Mierea se lipește de degete. 3. (Cu determinări introduse prin prep. «de», «în», rar «la») A pune în strînsă apropiere, a alătura, a atinge de cineva sau de ceva. Își lipise fruntea în zăpada rece să se răcorească și să prindă putere. C. PETRESCU, S. 156. Simon își lipi portocala de obraz. SAHIA, N. 106. Criton... căută să-l lipească cu umerii la pămînt. ANGHEL-IOSIF, C. L. 37. ◊ (Poetic) Zorile-și lipesc de geam obrazul. BENIUC, V. 110. ◊ Expr. A lipi o palmă (cuiva) = a trage, a cîrpi (cuiva) o palmă. (Cu inversarea complementului, eliptic) Mă lipise... de era pe aci, pe-aci să mă nădușesc. RETEGANUL, P. III 39. ◊ Refl. Trebuiseră să se lipească de pămînt în vreun tufiș pentru a scăpa de urmărire. DUMITRIU, N. 118. Să fugim... zise ea, lipindu-se mai tare de pieptul lui. EMINESCU, N. 9. (Reciproc) Așa uimiți, cuprinși, ne lipim strîns unul de altul. NEGRUZZI, S. I 77. ◊ (Construit cu dativul) Lăsă jos binișor căpătîiul brîului și se lipi pămîntului. GALACTION, O. I 300. ♦ Refl. Fig. A se apropia de cineva, a se atașa, a se alipi, a intra în relații. A intrat în facultate, a învățat, s-a zbuciumat, l-a întîlnit pe Lascăr, s-a lipit de el. BARANGA, I 194. Pe lîngă grupul Anton Pan, Nănescu, Chiosea și Unghiurliu, unul și nedespărțit, se lipise un copilandru nalt, rumen... Acela era tînărul Filimon. GHICA, S. A. 79. ♦ Refl. Fig. (Învechit) A intra în grațiile cuiva. Acesta era planul lui Moțoc ca să se poată lipi de Lăpușneanu. NEGRUZZI, S. I 142. 4. A întinde netezind apoi cu palma udă un strat de lut sau pămînt muiat și bine frămîntat (amestecat uneori cu balegă) pe podeaua sau pe pereții caselor sau pe cuptorul de pîine spre a astupa crăpăturile sau golurile. Își lipea casa cu glod din uliță. SADOVEANU, E. 120. Pe stînga sînt un șir de odăi joase, țărănești, cu prispă lipită cu lut. CAMIL PETRESCU, O. I 205. Fata... călcă lut și lipi cuptiorul. CREANGĂ, P. 287.
LIPÍT1 s. n. Lipire.
LIPÍT2, -Ă, lipiți,-te, adj. 1. Prins, împreunat, îmbinat cu ajutorul unei materii cleioase (sau printr-un procedeu tehnic). V. încleiat, sudat. Țevi lipite. ♦ (Despre pleoape sau ochi) Care se deschide cu greu. Da, da... rosti Ionici, ridicîndu-se în capul oaselor, cu ochii lipiți. CAMILAR, N. I 15. 2. Fig. (Despre persoane sau lucruri; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de») Foarte apropiat de cineva sau de ceva, strîns alăturat. Ilenuța Precup grăbește mărunt-mărunt, pe lîngă casele lipite una de alta. C. PETRESCU, A. 460. Sub lampă, două mese, lipite una de alta și acoperite cu o față de masă cenușie. DELAVRANCEA, H. T. 217. Un zîmbet trist și sfînt Pe buzele-i lipite. EMINESCU, O. I 288. ◊ Expr. A fi lipit de foame sau a avea coastele lipite = a fi foarte flămînd; a fi lihnit de foame. (Sărac sau calic) lipit (pămîntului) = extrem de sărac. [Popa Bradu] n-a vrut... să pornească cu mortul pînă nu i se aduce o trăsură, măcar că neamul mortului era sărac lipit. PAS, Z. I 232. I s-o scos averea la mezat... o rămas lipită pămîntului. ALECSANDRI, T. 258. A rămas calic lipit pămîntului. ȘEZ. III 11.
lipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 să lipeáscă
lipít s. n.
lipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lipésc, imperf. 3 sg. lipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. lipeáscă
lipít s. n.
LIPÍ vb. 1. v. încleia. 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mânji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) *6. v. atinge.
LIPÍ vb. v. aciua, alipi, anexa, atașa, cuibări, da, încorpora, oploși, pripăși, trage.
LIPÍT s. încleiere, lipire, (rar) încleială. (~ul unui obiect.)
LIPÍT adj. 1. v. încleiat. 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) 3. muruit, (înv. și reg.) spoit. (Perete ~.) 4. v. strâns.
A (se) lipi ≠ a (se) dezlipi
Lipit ≠ dezlipit
lipí (lipésc, lipít), vb.1. A prinde, a cola, a încleia. – 2. A adera, a reuni, a aduna. – 3. A tencui. – 4. A pălmui. – Mr. alichescu, megl. lipés. Sl. lĕpiti sau lĭpĕti (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 350; Cihac, II, 172; Iordan, Dift., 138), de la lĕpŭ „clei”, cf. bg. lĕpjă, sb. lepiti. Cf. lip. Der. alipi, vb. (a reuni, a împreuna; refl., a se dedica); lipaci, s. m. (căprior alipit, nadă de lemn), în Mold.; lipeală, s. f. (lipitură); lipcă, adv. (lipit de... ), din rut. lipkii (Bogrea, Dacor., IV, 829), pol. lipki, în Mold. (legătură cu bg. lepka, sugerată de Tiktin și Conev 63, nu este convingătoare); lipicios, adj. (care lipește; adeziv, aderent; contagios; tandru, afectuos); lipicioasă, s. f. (nume de plante: Lychnis viscaria; Silene nemoralis; Asperugo procumbens, Gallium aparine); lipici, s. n. (atracție, farmec), cu suf. -ici, cf. gîdilici; lipici, s. m. (nume de plante: Lappula myosotis, Cuscuta apithymum, Gallium aparine; Xanthium spinosum); lipică, s. f. (Trans., molie); lipiciune, s. f. (blefarită); lipie, s. f. (pîine rotundă și turtită), pe care Cihac, II, 172, Tiktin și Candrea o pun în legătură cu sb. lepinja, mag. lepény (mai probabil e vorba de un der. interior, deși nu foarte clar); lipitoare, s. f. (animal care suge sînge, Hirudo officinalis, nume de plantă vinariță, Asperula arvensis, Asperula tinctoria; ornit. păpăludă, Caprimulgus europaeus); lipitură, s. f. (lipire; tencuială; apatie atribuită spiritelor rele); lipitor, adj. (care lipește); deslipi, vb. (a descleia, a separa). Lipăr, s. n., (foc, ardoare), în Trans., ar putea proveni din lipi („locul unde soarele <<se lipește>> cel mai tare”).
A SE LIPÍ mă ~ésc intranz. 1) A se apropia, prinzându-se strâns (de ceva sau de cineva). ◊ A (nu) se ~ învățătura de cineva a fi incapabil de a-și însuși anumite cunoștințe. 2) (despre pleoape, ochi) A sta închis din cauza unor secreții vâscoase solidificate. ◊ A i se ~ (cuiva) ochii de somn a i se închide (cuiva) ochii de somn. 3) fam. (despre hrană) A fi de folos; a prii. 4) fig. A se apropia sufletește de cineva; a se atașa; a se lega. /<sl. lĕpiti
A LIPÍ ~ésc tranz. 1) (obiecte sau părți ale unui obiect) A uni cu ajutorul unei substanțe cleioase; a împreuna cu ajutorul cleiului. 2) (scrisori, plicuri) A închide, umezind marginea cleioasă și suprapunând-o peste cealaltă. 3) (piese metalice) A uni prin topire sau prin presare în stare incandescentă; a suda. 4) (urmat de prepozițiile de, în, la) A apropia, alăturând strâns. ~ fruntea de geam. ◊ ~ (cuiva) o palmă a lovi cu palma pe cineva; a da (cuiva) o palmă. 5) A face să se lipească. 6) (pereți, crăpături de pe pereți) A acoperi cu un strat de lut frământat cu apă (în scopuri protectoare); a murui. /<sl. lĕpiti
lipì v. 1. a prinde, vorbind de ceva unsuros sau cleios: mierea sau coca se lipește de deget; 2. a prinde cu cleiu sau cu ceva analog: a lipi ferestrele cu cocă, a lipi cu plumb; 3. a unge sau astupa cu lut: a lipi pereții; fam. a lipi o palmă; 4. fig. a apropia, a alătura: somn de el nu se lipește POP.; 5. a se lega strâns prin dragoste, a se alipi. [Slav. LIPĬETI].
lipit a. 1. prins cu ceva cleios; 2. uns cu pământ galben: prispă lipită; 3. strâns, apropiat: stă lipit de zid; lipit (pământului), foarte sărac, ajuns la sapă de lemn (aluziune la starea de servitute a țăranului clăcaș, legat de pământul în care locuia): suntem lipiți de țernă și lumea e calică AL. ║ n. acțiunea de a lipi: lipitul afișelor.
lipésc și (vechĭ) lepésc v. tr. (vsl. lĭepiti. V. lip). Fixez cu cleĭ: a lipi o hîrtie pe perete, un lemn de altu. Ung, muruĭesc, acoper cu lut amestecat cu apă: a lipi perețiĭ, vatra, a lipi pe jos. Fig. Fam. Trag palme: a lipi pe cineva, a lipi cuĭva o palmă. V. refl. Mă prind, mă fixez din cauza cleĭuluĭ: plicu s’a lipit bine. Fig. Fam. Somnu nu se lipește de mine, nu pot adormi. A te lipi de cineva, a te alipi, a te împrieteni.
lipít, -ă adj. Prins, fixat cu cleĭ. Uns, acoperit cu lut: vatră lipită. Chear alăturea, exact alăturat: a sta lipit de perete. Calic (orĭ sărac) lipit saŭ lipit pămîntuluĭ (mlat. glebae astrictus), foarte sărac (amintire de la șerbiĭ care n’aveaŭ voĭe să strămute de pe o moșie pe alta).
LIPI vb. 1. a (se) încleia. (A ~ un obiect.) 2. a (se) prinde. (~ cu pap foile.) 3. (LINGV., BIOL., TEHN.) a (se) aglutina, a (se) alipi, a (se) reuni, a (se) suda, a (se) uni. (Două elemente care se ~.) 4. a murui, (înv. și reg.) a spoi, (reg.) a lutui, a măltări, a mînji, a murlui, a tencui. (A ~ pereții unei case țărănești.) 5. (pop.) a unge. (A ~ cuptorul.) 6.* (fig.) a se atinge. (Nu se ~ somnul de el.)
lipi vb. v. ACIUA. ALIPI. ANEXA. ATAȘA. CUIBĂRI. DA. ÎNCORPORA. OPLOȘI. PRIPĂȘI. TRAGE.
LIPIT s. încleiere, lipire, (rar) încleială. (~ unui obiect.)
LIPIT adj. 1. încleiat. (Obiect ~.) 2. (LINGV., BIOL., TEHN.) aglutinat, alipit, reunit, sudat, unit. (Cuvinte ~.) 3. muruit, (înv. și reg.) spoit. (Perete ~.)
a i se lipi coastele de spinare expr. (pop.) a fi foarte slab.
a se lipi (de cineva) ca cocoșatul de gard expr. a eșua, a da greș.
a se lipi (de cineva) ca marca de scrisoare expr. a se ține după cineva cu insistență fără a se mai putea scăpa ușor de el; a nu lăsa în pace (pe cineva).
a se lipi ca asfaltul de flegmă / ca mucii de chiuvetă expr. (adol., vulg.) a urmări (pe cineva) cu insistență, a nu lăsa în pace (pe cineva).

lipit dex

Intrare: lipi
lipi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lipit (adj.)
lipit 1 adj. adjectiv
Intrare: lipit (s.n.)
lipit 2 s.n. substantiv neutru (numai) singular