lipici definitie

19 definiții pentru lipici

LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în înfățișarea sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.
LIPÍCI, (1, 3) lipiciuri, s. n. (2) lipici, s. m. 1. S. n. Materie, substanță care servește la lipit (hârtia); clei. 2. S. m. Nume dat mai multor plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3. S. n. Fig. (Pop. și fam.) Ceea ce atrage, încântă sau seduce în făptura sau felul de a fi al cuiva; farmec. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încântător, atrăgător, fermecător, seducător. ◊ Loc. vb. A avea lipici = a atrage, a fermeca, a seduce pe cineva (prin înfățișare sau fel de a fi). ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. – Lipi + suf. -ici.
LIPÍCI, (neobișnuit) lipiciuri, s. n. 1. (Popular) Tot ceea ce atrage, sau încîntă în înfățișarea cuiva, în felul de a vorbi, de a rîde al cuiva etc.; vino-ncoace, farmec. V. nuri. Luă seamă că Drăgan are lipici. DELAVRANCEA, S. 26. În fața atîtor lipiciuri și a drăgălașelor sale forme... Paris nu se mai putu opri de a striga. ISPIRESCU, U. 9. ◊ Loc. adj. și adv. Cu lipici = încîntător, atrăgător, fermecător, seducător. Rîde cu lipici... povestește, ca orice bătrîn, lucruri trăite. STĂNOIU, C. I. 113. Vorba și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22. Fost-ai, leleo, cu lipici. ALECSANDRI, P. P. 338. ◊ Expr. (Rar) A prinde lipici de cineva = a se îndrăgosti de cineva. Ai prins tu lipici de fata asta a Profirii și ți-i dragă, ca ochii, te văd eu. MIRONESCU, S. A. 43. 2. (Creație recentă) Materie vîscoasă fabricată special pentru lipitul hîrtiei; clei. Un borcan cu lipici. ▭ Muștele nu vroiau să se lase prinse toate de hîrtia cu lipici galben aflată deasupra galantarului. CAMIL PETRESCU, O. II 68.3. Nume dat mai multor plante erbacee cu o secreție vîscoasă, care au caracteristica de a se lipi de mînă, de haine sau de corpul animalelor.
lipíci1 (plantă) s. m., pl. lipíci
lipíci2 (substanță, boală, farmec) s. n., pl. lipíciuri
lipíci (bot.) s. m., pl. lipíci
lipíci (substanță, boală, farmec) s. n., pl. lipíciuri
LIPÍCI s. v. cuscută, holeră, lipitoare, păpăludă, sex-appeal, torțel, turiță.
LIPÍCI s. 1. v. cocă. 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)
LIPÍCI ~uri n. 1) Substanță care servește la lipit (mai ales hârtia). 2) Grup de plante erbacee care secretă o substanță lipicioasă. 3) fig. Însușire prin care o persoană încântă sau seduce alte persoane. ◊ Cu ~ care farmecă. A avea ~ a atrage prin calitățile sale. [Sil. -pici] /a lipi + suf. ~ici
lipiciu n. 1. farmec, vino-încoace: vorba și fața-i era cu lipiciu ISP.; 2. lipitură: i-e teamă să nu dobândească lipiciu ISP.; 3. Bot. torțel.
lipicĭ și (Olt.) lipíc n., pl. urĭ (d. a se lipi). Fam. Farmec, atracțiune: om, femeĭe cu lipicĭ. S. m., pl. tot așa. Lipicĭoasă. Tortel.
túriță f., pl. e (sîrb. túrica, bg. tórica, rus. torica, id., d. vsl. treti, a călca). 1. O plantă erbacee rozacee cu ghimpĭ micĭ și încîrligațĭ care crește pe marginea drumurilor (agrimónia eupatória). Are proprietățĭ astringente. 2. O plantă erbacee rubicacee numită și asprișoară, cornățel, lipicĭ, lipicioasă și scaĭ mărunt (gallium aparine). Fructele eĭ aŭ ghĭmpĭ și se prind de haĭne, de unde-ĭ vine numele de lipicĭoasă. 3. O plantă cariofilee numită și hrana vaciĭ (spérgula arvensis). 4. O plantă erbacee boraginee care crește pin locurĭ aride (echinospermum láppula). – Și turíță după R. C. 12, 147).
lipici s. v. CUSCUTĂ. HOLERĂ. LIPITOARE. PĂPĂLUDĂ. SEX-APPEL. TORȚEL. TURIȚĂ.
LIPICI s. 1. cocă, pap, (Mold. și Transilv.) cir, (Transilv., Ban. și Olt.) ciriș. (Cu ~ se lipesc unele obiecte de hîrtie.) 2. clei. (A prinde ceva cu ~.)
a avea lipici expr. a se face agreat de către cei din jur, a intra în grațiile celor din jur
a o da cu lipici expr. (er.d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.
cu lipici expr. (d. persoane) atrăgător, seducător.
lipici, lipiciuri s. n. 1. (pop.) farmec, ceea ce atrage, încântă sau seduce în felul de a fi al cuiva. 2. (friz.) produs al industriei cosmetice. 3. (er.) spermă.

lipici dex

Intrare: lipici (plantă)
lipici plantă substantiv masculin
Intrare: lipici (substanță, farmec)
lipici substanță, farmec substantiv neutru
Intrare: lipici
lipici