LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. Care se află în limita, la hotarul unei țări, unui ținut, unei suprafețe etc.; vecin, învecinat. – Din fr. limitrophe.

LIMITRÓF, -Ă, limitrofi, -e, adj. (Despre un ținut, o țară etc.) Care se învecinează cu..., vecin, învecinat, mărginaș. Toate stăruințele lui Leonida pentru a face din Mizil capitala unuia dintre cele trei județe limitrofe au rămas infructuoase. CARAGIALE, O. II 183. ♦ (Învechit, neobișnuit) De frontieră. Venise ordinul guvernatorului general al vilaetului Dunării, către toate autoritățile limitrofe ale Dunării, să mi se dea ajutor în excursiunea mea pre dreapta Dunării. BOLLIAC, O. 271.

limitróf (-mi-trof) adj. m., pl. limitrófi; f. limitrófă, pl. limitrófe

limitróf adj. m. (sil. -trof), pl. limitrófi; f. sg. limitrófă, pl. limitrófe

LIMITRÓF adj. 1. v. învecinat. 2. v. mărginaș.

LIMITRÓF, -Ă adj. (Despre un ținut, o țară) Care se învecinează cu...; vecin. [< fr. limitrophe, cf. lat. limitrophus].

LIMITRÓF, -Ă adj. (despre un ținut, o țară) care se învecinează cu...; vecin. (< fr. limitrophe)

LIMITRÓF ~ă (~i, ~e) (despre o regiune, o țară etc.) Care se află în imediata vecinătate; învecinat. [Sil. -mi-trof] /<fr. limitrophe, lat. limitrophus

limitrof a. care e pe limita sau pe graniță: țară limitrofă.

*limitróf, -ă adj. (lat. limitrophus, cuv. ibrid d. lat. limes, limitis, limită, și vgr. trophos, nutritor, d. trépho, nutresc). Vecin, care e la hotar: România e limitrofă cu Rusia.

LIMITROF adj. 1. învecinat, mărginaș, vecin, (reg.) megieș, mejdaș, (înv.) megieșesc, megieșit. (Pe teritoriul ~.) 2. lăturainic, mărginaș, (reg.) mărginos. (Un drum ~.)

LIMI-2 „vecin, frontieră”. ◊ L. limes „hotar, limită” > fr. limi-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. limi-. □ ~trof (v. -trof), adj., care se află în limita, la hotarul unei regiuni, unei țări etc.