lemnar definitie

15 definiții pentru lemnar

LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.
LEMNÁR, (1) lemnari, s. m. (2, 3) lemnare, s. n. 1. S. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului; dulgher, tâmplar, bărdaș. 2. S. n. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi despicate. 3. S. n. Daltă cu care se scobește în lemn. – Lemn + suf. -ar.
LEMNÁR1, lemnari, s. m. Muncitor, meseriaș care se ocupă cu prelucrarea lemnului. V. dulgher, tîmplar. Priveam cele grămădite în șura-i largă... tejgheaua, cobîla și toate cele trebuitoare lemnarului. SADOVEANU, O. VI 351. Lemnarul pe care-l arvonisem... a făcut bine ușa? DUNĂREANU, CH. 111. Fiindcă era lemnar, singur s-a apucat să lucreze la corabie. ȘEZ. III 105.
LEMNÁR2, lemnare, s. n. 1. Butuc pe care se așază lemnele pentru a fi crăpate; loc din ogradă unde se taie lemnele. Toporu-mplîntat în lemnar. ȘEZ. VIII 96. 2. Daltă cu care se scobește în lemn.
lemnár1 (muncitor) s. m., pl. lemnári
lemnár2 (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre
lemnár (muncitor) s. m., pl. lemnári
lemnár (butuc, daltă) s. n., pl. lemnáre
LEMNÁR s. v. dulgher.
LEMNÁR s. v. butuc, tăietor, trunchi.
LEMNÁR ~i m. Muncitor specializat în confecționarea obiectelor din lemn; dulgher; tâmplar. /lemn + suf. ~ar
lemnar m. 1. cel ce știe lucra din lemn; 2. vânzător sau tăietor de lemne. [Lat. LIGNARIUS].
lemnár m. (d. lemn saŭ lat. lignarius, tîmplar). Dulgher, stoler, tîmplar. Negustor de lemne de foc.
LEMNAR s. dulgher, (înv. și reg.) teslar, (reg.) cioplitor, (Transilv.) bărdaș, (prin Ban.) mauăr.
lemnar s. v. BUTUC. TĂIETOR. TRUNCHI.

lemnar dex

Intrare: lemnar (persoană; -i)
lemnar persoană; -i substantiv masculin
Intrare: lemnar (butuc; -e)
lemnar butuc; -e substantiv neutru