Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru lecuit

LECU├Ź, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face s─ân─âtos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu niciun pre╚Ť s─â fac─â ceva (├«n urma unei ├«nt├ómpl─âri nepl─âcute). ÔÇô Leac + suf. -ui.
LECU├ŹT, -─é, lecui╚Ťi, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boal─â, de o suferin╚Ť─â); ├«ns─ân─âto╚Öit, t─âm─âduit, vindecat. ÔÇô V. lecui.
LECU├Ź, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) ├«ngriji, a (se) trata, a da sau a lua medicamente spre a (se) face s─ân─âtos; p. ext. a (se) vindeca, a (se) ├«ns─ân─âto╚Öi. 2. Refl. Fig. A nu mai dori cu nici un pre╚Ť s─â fac─â ceva (├«n urma unei ├«nt├ómpl─âri nepl─âcute). ÔÇô Leac + suf. -ui.
LECU├ŹT, -─é, lecui╚Ťi, -te, adj. Care s-a vindecat (de o boal─â, de o suferin╚Ť─â); ├«ns─ân─âto╚Öit, t─âm─âduit, vindecat. ÔÇô V. lecui.
LECU├Ź, lecuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A t─âm─âdui, a vindeca, a ├«ns─ân─âto╚Öi. Dup─â ce au osp─âtat Petrea voinicul... s-au pornit cu smiceaua spre cas─â ca s─â lecuiasc─â pe maic─â-sa. SBIERA, P. 30. Mama lui ce-l tot boce╚Öte Zile-ntregi ├«l scald─â-n lapte ╚Öi de r─âni ├«l lecuie╚Öte. ALECSANDRI, P. III 146. (Fig.) D─â-mi o floricic─â din a ta cosi╚Ť─â S─â m─â lecuiasc─â de-al meu aspru dor. BOLINTINEANU, O. 86. ÔŚŐ Refl. De toate boalele s─â se lecuiasc─â. ╚śEZ. IV 152. (Fig.) M-a╚Ö lecui de toat─â m├«nia. SBIERA, P. 8. S─â beai, s─â te lecuie╚Öti, Pe minÔÇÖ s─â nu m─â jele╚Öti. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 324. 2. Refl. Fig. A se s─âtura, a-i pieri cheful (de ceva).
lecu├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. lecui├ęsc, imperf. 3 sg. lecui├í; conj. prez. 3 s─â lecui├ísc─â
lecu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. lecui├ęsc, imperf. 3 sg. lecui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. lecui├ísc─â
LECU├Ź vb. v. ├«ns─ân─âto╚Öi.
LECU├Ź vb. v. s─âtura, sc─âpa.
LECU├ŹT adj. v. ├«ns─ân─âto╚Öit.
A LECU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) (bolnavi sau boli) A supune unui tratament medical; a trata. 2) A face s─â se lecuiasc─â; a t─âm─âdui; a vindeca. /leac + suf. ~ui
A SE LECU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. 1) (despre oameni) A reveni la starea normal─â dup─â o boal─â; a deveni s─ân─âtos; a se vindeca; a se ├«ns─ân─âto╚Öi; a se ├«ndrepta. 2) (despre leziuni, boli) A disp─ârea ├«n urma unui tratament; a se vindeca. 3) fig. (despre persoane) A ├«nceta de a mai avea dorin╚Ťe; a pierde pofta (de ceva). /leac + suf. ~ui
lecu├Č v. a vindeca. [V. leac].
lecu─ş├ęsc v. tr. (d. leac sa┼ş vsl. l─Ľkovati, a lecui). Vindec.
lecui vb. v. S─éTURA. SC─éPA.
LECUI vb. (MED.) a (se) îndrepta, a (se) înfiripa, a (se) însănătoși, a (se) întrema, a (se) înzdrăveni. a (se) reface, a (se) restabili, a (se) ridica, a (se) tămădui, a (se) vindeca, (latinism rar) a (se) sana, (pop. și fam.) a (se) drege, a (se) doftori, a (se) doftorici, (pop.) a (se) scula, (înv. și reg.) a (se) sănătoșa, a (se) tocmi, a (se) zdrăveni, (reg.) a (se) răzbuna, (Transilv.) a (se) citovi, (Mold.) a (se) priboli, (prin Olt., Ban. și Transilv.) a (se) zvidui, (înv.) a (se) remedia, a (se) vrăciui. (S-a ~ după o lungă boală.)
LECUIT adj. (MED.) îndreptat, înfiripat, însănătoșit, întremat, înzdrăvenit, refăcut, restabilit, ridicat, tămăduit, vindecat, (Mold.) pribolit, (înv.) sănătoșat. (Bolnav complet ~.)
lecu├ş, lecuiesc, vb. tranz., refl. ÔÇô 1. A (se) trata, a (se) ├«ngriji; a vindeca. 2. A dezv─â╚Ťa, a ├«n╚Ť─ârca; a renun╚Ťa la un n─ârav. ÔÇô Din leac (╚ś─âineanu, Scriban, DEX, MDA).
lecu├şt, -─â, lecui╚Ťi, -te, adj. ÔÇô 1. Vindecat. 2. Dezv─â╚Ťat. ÔÇô Din lecui.

Lecuit dex online | sinonim

Lecuit definitie

Intrare: lecui
lecui verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: lecuit
lecuit adjectiv