Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 951326:
lecuí, lecuiesc, vb. tranz., refl. – 1. A (se) trata, a (se) îngriji; a vindeca. 2. A dezvăța, a înțărca; a renunța la un nărav. – Din leac (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink
Lecuit dex online | sinonim
Lecuit definitie
