Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru justi╚Ťiabil

JUSTI╚ÜI├üBIL, -─é, justi╚Ťiabili, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care apare ca parte ├«ntr-un proces, care trebuie s─â r─âspund─â ├«naintea instan╚Ťelor judec─âtore╚Öti. [Pr.: -╚Ťi-a-] ÔÇô Din fr. justiciable.
JUSTI╚ÜI├üBIL, -─é, justi╚Ťiabili, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care apare ca parte ├«ntr-un proces, care trebuie s─â r─âspund─â ├«naintea instan╚Ťelor judec─âtore╚Öti. [Pr.: -╚Ťi-a-] ÔÇô Din fr. justiciable.
JUSTI╚ÜI├üBIL, -─é, justi╚Ťiabili, -e, s. m. ╚Öi f. Persoan─â care apare ca parte ├«ntr-un proces. Urm─âream, ├«n justi╚Ťiabilii mei, zguduirea sufleteasc─â... ╚Öi f─âg─âduin╚Ťa de ├«ndreptare. GALACTION, O. I 28.
justi╚Ťi├íbil (-╚Ťi-a-) s. m., pl. justi╚Ťi├íbili
justi╚Ťi├íbil─â (-╚Ťi-a-) s. f., g.-d. art. justi╚Ťi├íbilei; pl. justi╚Ťi├íbile
justi╚Ťi├íbil s. m. (sil. -╚Ťi-a-), pl. justi╚Ťi├íbili
justi╚Ťi├íbil─â s. f. (sil. -╚Ťi-a-), g.-d. art. justi╚Ťi├íbilei; pl. justi╚Ťi├íbile
JUSTIȚIÁBIL s. v. parte.
JUSTI╚ÜI├üBIL, -─é s.m. ╚Öi f. Cel care apare ca parte ├«ntr-un proces. [Pron. -╚Ťi-a-. / cf. fr. justiciable].
JUSTIȚIÁBIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)
JUSTI╚ÜI├üBIL ~─â (~i, ~e) m. ╚Öi f. Persoan─â care apare ├«ntr-un proces judiciar, fiind obligat─â s─â r─âspund─â ├«n fa╚Ťa instan╚Ťelor. /<fr. justiciable
justi╚Ťiabil a. supus unei juridic╚Ťiuni.
* justi╚Ťi├íbil, -─â adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeaps─â corporal─â un condamnat; it. giustiziare). Supus une─ş jurisdic╚Ťiun─ş: el e justi╚Ťiabil de curtea din Gala╚Ť─ş. Fig. Un autor este justi╚Ťiabil de critic─â. Subst. Nu-s justi╚Ťiabilu t─â┼ş.
justi╚Ťiabil s. v. PARTE.

Justi╚Ťiabil dex online | sinonim

Justi╚Ťiabil definitie

Intrare: justi╚Ťiabil
justi╚Ťiabil substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: jus-ti-╚Ťi-a-bil