14 definiții pentru justițiabil
JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e,
s. m. și
f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [
Pr.: -ți-a-] – Din
fr. justiciable. JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e,
s. m. și
f. Persoană care apare ca parte într-un proces, care trebuie să răspundă înaintea instanțelor judecătorești. [
Pr.: -ți-a-] – Din
fr. justiciable. JUSTIȚIÁBIL, -Ă, justițiabili, -e,
s. m. și
f. Persoană care apare ca parte într-un proces. Urmăream, în justițiabilii mei, zguduirea sufletească... și făgăduința de îndreptare. GALACTION, O. I 28.
justițiábil (-ți-a-)
s. m.,
pl. justițiábili
justițiábilă (-ți-a-)
s. f.,
g.-d. art. justițiábilei;
pl. justițiábile
justițiábil s. m. (sil. -ți-a-), pl. justițiábili justițiábilă s. f. (sil. -ți-a-), g.-d. art. justițiábilei; pl. justițiábile JUSTIȚIÁBIL, -Ă s.m. și f. Cel care apare ca parte într-un proces. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. justiciable].
JUSTIȚIÁBIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable)
JUSTIȚIÁBIL ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană care apare într-un proces judiciar, fiind obligată să răspundă în fața instanțelor. /<fr. justiciable justițiabil a. supus unei juridicțiuni.
* justițiábil, -ă adj. (fr. justiciable, d. justicier, a pedepsi cu o pedeapsă corporală un condamnat; it. giustiziare). Supus uneĭ jurisdicțiunĭ: el e justițiabil de curtea din Galațĭ. Fig. Un autor este justițiabil de critică. Subst. Nu-s justițiabilu tăŭ.
Justițiabil dex online | sinonim
Justițiabil definitie
Intrare: justițiabil
justițiabil substantiv masculin admite vocativul
- silabisire: jus-ti-ți-a-bil