10 definiții pentru jigăraie
JIGĂRÁIE, jigărăi,
s. f. (
Pop.)
1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui.
2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [
Pr.: -ra-ie] –
Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (
2)
bg. žegarĭ. JIGĂRÁIE, jigărăi,
s. f. (
Pop.)
1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui.
2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [
Pr.: -ra-ie] –
Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (
2)
bg. žegarĭ. JIGĂRÁIE, jigărăi,
s. f. (Popular)
1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui.
V. jigodie. S-a încercat [leac]... împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54.
2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.
jigăráie (
pop.)
s. f.,
art. jigăráia,
g.-d. art. jigărắii;
pl. jigărắi
jigăráie s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărăíi; pl. jigărăi JIGĂRÁIE s. v. arsură, boala lui carré, cotarlă, javră, jigodie, potaie, usturime. JIGĂRÁIE jigărăi f. pop. 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotarlă. / a jigări + suf. ~aie jigăraie f.
1. arsură după mâncări pipărate;
2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].
jigăráĭ n., pl. urĭ și
jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (
jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie, șarlă, cîne urît. V.
jerăgaĭ. jigăraie s. v. ARSURĂ. BOALA LUI CARRE. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. USTURIME. Jigăraie dex online | sinonim
Jigăraie definitie
Intrare: jigăraie
jigăraie substantiv feminin