jigăraie definitie

10 definiții pentru jigăraie

JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegarĭ.
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Pop.) 1. Boală a animalelor care constă în inflamarea faringelui. 2. Câine slab, prăpădit; jigodie. [Pr.: -ra-ie] – Cf. magh. zsigora „boală de câine” și (2) bg. žegarĭ.
JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Popular) 1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui. V. jigodie. S-a încercat [leac]... împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. 2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.
jigăráie (pop.) s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărắii; pl. jigărắi
jigăráie s. f., art. jigăráia, g.-d. art. jigărăíi; pl. jigărăi
JIGĂRÁIE s. v. arsură, boala lui carré, cotarlă, javră, jigodie, potaie, usturime.
JIGĂRÁIE jigărăi f. pop. 1) Boală a animalelor, mai ales a câinilor, manifestată prin inflamarea faringelui și prin tuse. 2) fam. Câine jigărit, care trezește milă și repulsie; jigodie; potaie; javră; cotarlă. / a jigări + suf. ~aie
jigăraie f. 1. arsură după mâncări pipărate; 2. boală la câini (cari tușesc). [V. jig, printr’o formă intermediară jigar = ung. SZIGÁR, slăbănog].
jigăráĭ n., pl. urĭ și jigăráĭe f., pl. ăĭ (d. ung. zsigora, colică cînească, infl. și de jigărit și de term. din potaĭe). Marazm la cîni, jabă. Fig. Iron. (jigăraĭe). Potaĭe, cotarlă, javră, jigodie, șarlă, cîne urît. V. jerăgaĭ.
jigăraie s. v. ARSURĂ. BOALA LUI CARRE. COTARLĂ. JAVRĂ. JIGODIE. POTAIE. USTURIME.

jigăraie dex

Intrare: jigăraie
jigăraie substantiv feminin