JIGĂRÁIE, jigărăi, s. f. (Popular) 1. Boală a animalelor care constă în inflamația faringelui. V. jigodie. S-a încercat [leac]... împotriva ciumei, a holerei, dalacului, turbei, jigărăii, gușterului. HOGAȘ, DR. II 54. 2. Cîine slab, prăpădit, respingător; jigodie. Vedea-te-aș la Babeș, jigăraie îndrăcită. CARAGIALE, O. II 268. ♦ (Rar) Haită, ceată de asemenea cîini. Ce jigăraie de cîini costelivi! CARAGIALE, O. II 310.