ISRAELÍT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.

IZRAELÍT, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. restr. evreu. 2. Adj. Evreiesc [Pr.: -ra-e-] – Din fr. israélite.

IZRAELÍT1, -Ă, izraeliți, -te, adj. Evreiesc.

IZRAELÍT2, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. ext. evreu.

israelít (evreu) adj. m., s. m., pl. israelíți; adj. f., s. f. israelítă, pl. israelíte

izraelít adj. m., s. m., pl. izraelíți; f. sg. izraelítă, pl. izraelíte

IZRAELÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care aparține evreilor; propriu evreilor; evreiesc. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

IZRAELÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al religiei mozaice. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite

Izraeliți m. pl. alt nume dat Evreilor.

israelít, -ă, israeliți, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. 2. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, adept al mozaismului; p. ext. iudeu, evreu. [Scris și: izraelit, -ă, s. m. și f.] – Din fr. israélite.