Dicționare ale limbii române
ISRAELÍT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
IZRAELÍT, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. restr. evreu. 2. Adj. Evreiesc [Pr.: -ra-e-] – Din fr. israélite.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
IZRAELÍT1, -Ă, izraeliți, -te, adj. Evreiesc.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
IZRAELÍT2, -Ă, izraeliți, -te, s. m. și f. Persoană de religie mozaică; p. ext. evreu.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
israelít (evreu) adj. m., s. m., pl. israelíți; adj. f., s. f. israelítă, pl. israelíte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
izraelít adj. m., s. m., pl. izraelíți; f. sg. izraelítă, pl. izraelíte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
IZRAELÍT1 ~tă (~ți, ~te) Care aparține evreilor; propriu evreilor; evreiesc. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite
- sursa: NODEX 2002
- permalink
IZRAELÍT2 ~tă (~ți, ~te) m. și f. Adept al religiei mozaice. [Sil. -ra-e-] /<fr. israélite
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Izraeliți m. pl. alt nume dat Evreilor.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
israelít, -ă, israeliți, -te adj., s. m. și f. 1. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. 2. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, adept al mozaismului; p. ext. iudeu, evreu. [Scris și: izraelit, -ă, s. m. și f.] – Din fr. israélite.
- sursa: D.Religios 1994
- permalink
izraelit dex
Intrare: israelit (s.m.)
izraelit
admite vocativul
substantiv masculin
israelit
substantiv masculin
admite vocativul
- silabisire: is-ra-e-lit
Intrare: israelit (adj.)
izraelit
admite vocativul
adjectiv
israelit
adjectiv
admite vocativul
- silabisire: is-ra-e-lit