ISRAELÍT, -Ă, israeliți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană de religie mozaică, care a trăit în Israelul antic, pe vremea regilor; adept al mozaismului; p. ext. evreu. 2. Adj. Referitor la religia mozaică (iudaică); evreiesc. [Pr.: -ra-e- – Scris și: izraelit] – Din fr. israélite.