Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru inoculare

INOCUL├ü, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce ├«n organism o substan╚Ť─â, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experien╚Ťe, imunizare etc. 2. Fig. A introduce (treptat, pe neobservate) ├«n mintea cuiva anumite concep╚Ťii, idei etc. [Var.: ├«nocul├í vb. I] ÔÇô Din fr. inoculer.
INOCUL├üRE, inocul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inocula ╚Öi rezultatul ei; inocula╚Ťie. ÔÇô V. inocula.
ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.
INOCUL├ü, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce ├«n organism o substan╚Ť─â, un ser, un vaccin pentru precizarea diagnosticului unei boli, experien╚Ťe, imunizare etc. 2. Fig. A b─âga ├«n mintea cuiva anumite concep╚Ťii, idei etc. [Var.: ├«nocul├í, vb. I] ÔÇô Din fr. inoculer.
INOCUL├üRE, inocul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inocula ╚Öi rezultatul ei; inocula╚Ťie. ÔÇô V. inocula.
ÎNOCULÁ vb. I v. inocula.
INOCUL├ü, inoculez, vb. I. Tranz. 1. A introduce ├«n ╚Ťesuturi o substan╚Ť─â, un ser, un vaccin. V. injecta, vaccina. Serul inoculat se r─âsp├«nde╚Öte prin s├«nge ╚Öi limf─â ├«n tot organismul. ANATOMIA 42. 2. Fig. A introduce, a b─âga ├«n mintea cuiva unele concep╚Ťii sau convingeri. V. inculca. Ruptura ├«ntre via╚Ťa particular─â a eroului ╚Öi activitatea lui social─â, care apare uneori ├«n lucr─ârile noastre literare, nu este ├«n fond altceva dec├«t acea desp─âr╚Ťire arbitrar─â ├«ntre social ╚Öi uman, ├«ntre politic ╚Öi artistic, pe care decenii de-a r├«ndul jalnicii teoreticieni ai formalismului au c─âutat s─â o inoculeze, ├«n concep╚Ťia scriitorilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 305, 3/1.
INOCUL├üRE, inocul─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a inocula; nocula╚Ťie. 1. Introducere ├«n ╚Ťesuturi a unei substan╚Ťe, a unui ser, a unui vaccin. Se produce la aceste animale imunitatea artificial─â prin inocularea ├«n corpul lor a microbilor atenua╚Ťi sau omor├«╚Ťi. ANATOMIA 43. 2. Fig. Introducere ├«n mintea cuiva a unor concep╚Ťii sau convingeri.
inoculá (a ~) vb., ind. prez. 3 inoculeáză
inoculáre s. f., g.-d. art. inoculắrii; pl. inoculắri
inocul├í vb. (sil. mf. in-), ind. prez. 1 sg. inocul├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. inocule├íz─â
inoculáre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inoculării; pl. inoculări
INOCULÁ vb. v. vaccina.
INOCULÁRE s. v. vaccinare.
INOCUL├ü vb. I. tr. 1. A introduce ├«ntr-un organism s─ân─âtos un ser, un vaccin pentru a-l imuniza. 2. (Fig.) A s─âdi ├«n mintea cuiva anumite idei, concep╚Ťii etc. [< fr. inoculer, cf. lat. inoculare].
INOCUL├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a inocula ╚Öi rezultatul ei; inocula╚Ťie. [< inocula].
INOCULÁ vb. tr. 1. a introduce într-un organism sănătos un ser, un vaccin, pentru a-l imuniza. 2. (fig.) a transmite, a sădi în mintea cuiva anumite idei etc. (< fr. inoculer, lat. inoculare)
A INOCUL├ü ~├ęz tranz. 1) (medicamente, preparate, fluide) A introduce (cu seringa) ├«n organism; a injecta. 2) fig. (pasiuni, idei, concep╚Ťii) A b─âga ├«n cap; a s─âdi ├«n minte. [Sil. in-o-] /<fr. inoculer, lat. inoculare
inocul├á v. 1. a transmite un virus prin inocula╚Ťiune; 2. fig. a introduce ├«n spirit.
*inocula╚Ťi├║ne f. (lat. inocul├ítio, -├│nis). Ac╚Ťiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ide─ş, de doctrine ├«n mintea cu─şva. ÔÇô ╚śi -├í╚Ťie ╚Öi -├íre.
*inocul├ęz v. tr. (lat. in-├│culo, -├íre, a altoi, d. in, ├«n, ╚Öi ├│culus, och─ş, mugur). Introduc ├«n organizm un microb, un virus, alto─şesc, vaccinez sa┼ş molipsesc: a inocula pe cineva cu vaccin, a inocula unu─ş c├«ne turbarea. Fig. A inocula cu─şva ni╚Öte ide─ş.
INOCULA vb. (MED.) a vaccina, (pop.) a altoi, (înv. și reg.) a posăi.
INOCULARE s. (MED.) inocula╚Ťie, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) pos─âial─â, (├«nv.) pos─âire.

Inoculare dex online | sinonim

Inoculare definitie

Intrare: inocula
inocula verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: in-
înocula verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: inoculare
inoculare substantiv feminin
  • silabisire: in-
Intrare: înoculare
înoculare infinitiv lung