9 definiții pentru inoculare
INOCULÁRE, inoculări,
s. f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. –
V. inocula. INOCULÁRE, inoculări,
s. f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. –
V. inocula. INOCULÁRE, inoculări,
s. f. Acțiunea de
a inocula; noculație.
1. Introducere în țesuturi a unei substanțe, a unui ser, a unui vaccin. Se produce la aceste animale imunitatea artificială prin inocularea în corpul lor a microbilor atenuați sau omorîți. ANATOMIA 43.
2. Fig. Introducere în mintea cuiva a unor concepții sau convingeri.
inoculáre s. f.,
g.-d. art. inoculắrii;
pl. inoculắri
inoculáre s. f. (sil. mf. in-), g.-d. art. inoculării; pl. inoculări INOCULÁRE s. v. vaccinare. INOCULÁRE s.f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. [<
inocula].
*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și
-áție și
-áre. INOCULARE s. (MED.) inoculație, vaccinare, (pop.) altoire, (reg.) posăială, (înv.) posăire. Inoculare dex online | sinonim
Inoculare definitie
Intrare: inoculare
inoculare substantiv feminin