17 definiții pentru indispozițiune
INDISPOZÍȚIE, indispoziții,
s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [
Var.:
indispozițiúne s. f.] – Din
fr. indisposition. INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție. INDISPOZÍȚIE, indispoziții,
s. f. 1. Lipsă de voie bună, de dispoziție; supărare, mâhnire (trecătoare).
2. Stare a celui ușor bolnav; boală ușoară. [
Var.:
indispozițiúne s. f.] – Din
fr. indisposition. INDISPOZIȚIÚNE s. f. v. indispoziție. INDISPOZÍȚIE, indispoziții,
s. f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare, mîhnire.
2. Stare a celui ușor bolnav, boală ușoară. Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.
indispozíție (-ți-e)
s. f.,
art. indispozíția (-ți-a),
g.-d. art. indispozíției;
pl. indispozíții,
art. indispozíțiile (-ți-i-)
indispozíție s. f. dispoziție INDISPOZÍȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflâc. (O ~ trecătoare.) INDISPOZÍȚIE s. v. ciclu, menstruație, period. INDISPOZÍȚIE s.f.
1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare.
2. Boală ușoară. [Gen. -iei, var. indispozițiune s.f. / cf. fr. indisposition, it. indispositione].
INDISPOZIȚIÚNE s.f. v.
indispoziție. INDISPOZÍȚIE s. f. 1. lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare. 2. boală ușoară. (< fr. indisposition)
INDISPOZÍȚIE ~i f. 1) Lipsă de dispoziție. 2) Boală ușoară. [G.-D. indispoziției; Sil. -ți-e] /indisposition indispoziți(un)e f.
1. boală scurtă fără gravitate;
2. fig. dispozițiune nefavorabilă pentru cineva.
*indispozițiúne f. (d. dispozițiune; fr. indisposition). Boală scurtă și ușoară. Fig. Dispozițiune defavorabilă față de cineva, antipatie. – Și
-íție. INDISPOZIȚIE s. (MED.) (înv.) zaiflîc. (O ~ trecătoare.) indispoziție s. v. CICLU. MENSTRUAȚIE. PERIOD. Indispozițiune dex online | sinonim
Indispozițiune definitie
Intrare: indispoziție
indispoziție substantiv feminin