INDISPOZÍȚIE, indispoziții, s. f. 1. Lipsă de voie bună, proastă dispoziție; supărare, mîhnire. 2. Stare a celui ușor bolnav, boală ușoară. Bătrînul îi descria indispozițiile copilei, lipsa ei de poftă de mîncare, tînjirea, amețelile. VLAHUȚĂ, O. A. III 97.