incertitudine definitie

15 definiții pentru incertitudine

INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. – Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.
INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială, ezitare. – Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.
INCERTITÚDINE, incertitudini, s. f. Îndoială, nesiguranță.
incertitúdine s. f., g.-d. art. incertitúdinii; pl. incertitúdini
incertitúdine s. f. → certitudine
INCERTITÚDINE s. v. îndoială.
Incertitudine ≠ certitudine, încredere, siguranță
INCERTITÚDINE s.f. Lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. [Cf. fr. incertitude].
INCERTITÚDINE s. f. lipsă de certitudine; nesiguranță, îndoială. (< fr. incertitude, lat. incertitudo)
INCERTITÚDINE ~i f. 1) Lipsă de certitudine; îndoială; nesiguranță. 2) Situație incertă. 3) Lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de siguranță, de hotărâre. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude
incertitudine f. 1. lipsă de certitudine; 2. starea unei persoane nesigure.
*incertitúdine f. (d. certitudine; fr. incertitude). Starea omuluĭ nesigur, nehotărît: a fi în incertitudine. Nesiguranță, lipsă de certitudine: incertitudinea uneĭ informațiunĭ. Variabilitate: incertitudinea soarteĭ.
INCERTITUDINE s. dubiu, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire, (astăzi rar) necredință, (înv.) aporie, îndoință. (Domnea o stare de ~.)
INCERTITUDINE. Subst. Incertitudine, nesiguranță, îndoială, îndoire (înv.), neîncredere, dubiu, semn de întrebare (fig.), ambiguitate (livr.). Ezitare, șovăire, șovăială (fig.), nehotărîre, codire, codeală. Oscilație (fig.), oscilare (fig.), fluctuație, inconsecvență, inconstanță, neconsecvență (rar), nestatornicie, instabilitate, nestabilitate. Presupunere, supoziție. Bănuială, bănuire, suspiciune. Eventualitate, probabilitate. Adj. Incert, nesigur, îndoielnic, îndoios (rar), problematic, dubios, discutabil, posibil. Neclar, confuz, vag, nedeslușit, nedefinit, imprecis, nelămurit, ambiguu (livr.), echivoc, în doi peri. Ezitant, șovăitor (fig.), șovăielnic (fig.), șovăit (rar), șovăind (rar), indecis, nehotărît, oscilant (fig.), schimbător, capricios, schimbător ca vremea, fluctuant, inconsecvent, nestatornic, instabil, nestabil, inconstant, neconsecvent (rar). Bănuitor, neîncrezător, suspicios, Eventual, probabil. Vb. A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a pune la îndoială, a cădea la îndoială, a fi în dubiu. A ezita, a șovăi (fig.), a sta în cumpănă, a nu spune (zice) nici da, nici ba, a se codi, a pregeta, a fi nehotărît, a fi schimbător, a oscila (fig.). A avea rezerve, a sta pe gînduri, a nu se încumeta, a nu îndrăzni, a ocoli, a evita, a eluda, a sta deoparte. Adv. (În mod) incert, nesigur, îndoielnic; eventual, probabil. Sub semn întrebare. Fără siguranță, fără încredere. Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță). V. neclaritate, nehotărîre, oscilare, suspiciune.
INCERTITÚDINE (< fr., lat.) Nesiguranță, îndoială, ezitare. ◊ (FIZ.) Relații de i. (sau de nedeterminare) = formule care exprimă imposibilitatea măsurii simultane, cu erori nule, a anumitor perechi de mărimi fizice (ex. poziția – impulsul; energia – timpul) caracteristice unei microparticule; sunt relații fundamentale în mecanica cuantică, formulate de W. Heisenberg (1927).

incertitudine dex

Intrare: incertitudine
incertitudine substantiv feminin