Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru incertitudine

INCERTIT├ÜDINE, incertitudini, s. f. Lips─â de certitudine; nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â, ezitare. ÔÇô Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.
INCERTIT├ÜDINE, incertitudini, s. f. Lips─â de certitudine; nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â, ezitare. ÔÇô Din fr. incertitude, lat. incertitudo, -inis.
INCERTIT├ÜDINE, incertitudini, s. f. ├Ändoial─â, nesiguran╚Ť─â.
incertit├║dine s. f., g.-d. art. incertit├║dinii; pl. incertit├║dini
incertit├║dine s. f. Ôćĺ certitudine
INCERTITÚDINE s. v. îndoială.
Incertitudine Ôëá certitudine, ├«ncredere, siguran╚Ť─â
INCERTIT├ÜDINE s.f. Lips─â de certitudine; nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â. [Cf. fr. incertitude].
INCERTIT├ÜDINE s. f. lips─â de certitudine; nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â. (< fr. incertitude, lat. incertitudo)
INCERTIT├ÜDINE ~i f. 1) Lips─â de certitudine; ├«ndoial─â; nesiguran╚Ť─â. 2) Situa╚Ťie incert─â. 3) Lucru incert. 4) Stare a unei persoane lipsite de siguran╚Ť─â, de hot─âr├óre. /<lat. incertitudo, ~inis, fr. incertitude
incertitudine f. 1. lips─â de certitudine; 2. starea unei persoane nesigure.
*incertit├║dine f. (d. certitudine; fr. incertitude). Starea omulu─ş nesigur, nehot─âr├«t: a fi ├«n incertitudine. Nesiguran╚Ť─â, lips─â de certitudine: incertitudinea une─ş informa╚Ťiun─ş. Variabilitate: incertitudinea soarte─ş.
INCERTITUDINE s. dubiu, ├«ndoial─â, ne├«ncredere, nesiguran╚Ť─â, rezerv─â, scepticism, ╚Öov─âial─â, ╚Öov─âire, (ast─âzi rar) necredin╚Ť─â, (├«nv.) aporie, ├«ndoin╚Ť─â. (Domnea o stare de ~.)
INCERTITUDINE. Subst. Incertitudine, nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â, ├«ndoire (├«nv.), ne├«ncredere, dubiu, semn de ├«ntrebare (fig.), ambiguitate (livr.). Ezitare, ╚Öov─âire, ╚Öov─âial─â (fig.), nehot─âr├«re, codire, codeal─â. Oscila╚Ťie (fig.), oscilare (fig.), fluctua╚Ťie, inconsecven╚Ť─â, inconstan╚Ť─â, neconsecven╚Ť─â (rar), nestatornicie, instabilitate, nestabilitate. Presupunere, supozi╚Ťie. B─ânuial─â, b─ânuire, suspiciune. Eventualitate, probabilitate. Adj. Incert, nesigur, ├«ndoielnic, ├«ndoios (rar), problematic, dubios, discutabil, posibil. Neclar, confuz, vag, nedeslu╚Öit, nedefinit, imprecis, nel─âmurit, ambiguu (livr.), echivoc, ├«n doi peri. Ezitant, ╚Öov─âitor (fig.), ╚Öov─âielnic (fig.), ╚Öov─âit (rar), ╚Öov─âind (rar), indecis, nehot─âr├«t, oscilant (fig.), schimb─âtor, capricios, schimb─âtor ca vremea, fluctuant, inconsecvent, nestatornic, instabil, nestabil, inconstant, neconsecvent (rar). B─ânuitor, ne├«ncrez─âtor, suspicios, Eventual, probabil. Vb. A fi nesigur, a se ├«ndoi, a sta la ├«ndoial─â, a pune la ├«ndoial─â, a c─âdea la ├«ndoial─â, a fi ├«n dubiu. A ezita, a ╚Öov─âi (fig.), a sta ├«n cump─ân─â, a nu spune (zice) nici da, nici ba, a se codi, a pregeta, a fi nehot─âr├«t, a fi schimb─âtor, a oscila (fig.). A avea rezerve, a sta pe g├«nduri, a nu se ├«ncumeta, a nu ├«ndr─âzni, a ocoli, a evita, a eluda, a sta deoparte. Adv. (├Än mod) incert, nesigur, ├«ndoielnic; eventual, probabil. Sub semn ├«ntrebare. F─âr─â siguran╚Ť─â, f─âr─â ├«ncredere. Nici ├«n car, nici ├«n c─âru╚Ť─â (nici ├«n telegu╚Ť─â). V. neclaritate, nehot─âr├«re, oscilare, suspiciune.
INCERTIT├ÜDINE (< fr., lat.) Nesiguran╚Ť─â, ├«ndoial─â, ezitare. ÔŚŐ (FIZ.) Rela╚Ťii de i. (sau de nedeterminare) = formule care exprim─â imposibilitatea m─âsurii simultane, cu erori nule, a anumitor perechi de m─ârimi fizice (ex. pozi╚Ťia ÔÇô impulsul; energia ÔÇô timpul) caracteristice unei microparticule; sunt rela╚Ťii fundamentale ├«n mecanica cuantic─â, formulate de W. Heisenberg (1927).

Incertitudine dex online | sinonim

Incertitudine definitie

Intrare: incertitudine
incertitudine substantiv feminin