Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 964633:
INCERTITUDINE. Subst. Incertitudine, nesiguranță, îndoială, îndoire (înv.), neîncredere, dubiu, semn de întrebare (fig.), ambiguitate (livr.). Ezitare, șovăire, șovăială (fig.), nehotărîre, codire, codeală. Oscilație (fig.), oscilare (fig.), fluctuație, inconsecvență, inconstanță, neconsecvență (rar), nestatornicie, instabilitate, nestabilitate. Presupunere, supoziție. Bănuială, bănuire, suspiciune. Eventualitate, probabilitate. Adj. Incert, nesigur, îndoielnic, îndoios (rar), problematic, dubios, discutabil, posibil. Neclar, confuz, vag, nedeslușit, nedefinit, imprecis, nelămurit, ambiguu (livr.), echivoc, în doi peri. Ezitant, șovăitor (fig.), șovăielnic (fig.), șovăit (rar), șovăind (rar), indecis, nehotărît, oscilant (fig.), schimbător, capricios, schimbător ca vremea, fluctuant, inconsecvent, nestatornic, instabil, nestabil, inconstant, neconsecvent (rar). Bănuitor, neîncrezător, suspicios, Eventual, probabil. Vb. A fi nesigur, a se îndoi, a sta la îndoială, a pune la îndoială, a cădea la îndoială, a fi în dubiu. A ezita, a șovăi (fig.), a sta în cumpănă, a nu spune (zice) nici da, nici ba, a se codi, a pregeta, a fi nehotărît, a fi schimbător, a oscila (fig.). A avea rezerve, a sta pe gînduri, a nu se încumeta, a nu îndrăzni, a ocoli, a evita, a eluda, a sta deoparte. Adv. (În mod) incert, nesigur, îndoielnic; eventual, probabil. Sub semn întrebare. Fără siguranță, fără încredere. Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță). V. neclaritate, nehotărîre, oscilare, suspiciune.
Incertitudine dex online | sinonim
Incertitudine definitie
