Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru importuna

IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. (Livr.) (Persoan─â) care importuneaz─â. ÔÇô Din fr. importun, lat. importunus.
IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu insisten╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. ÔÇô Din fr. importuner.
IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f., adj. (Livr.) (Persoan─â) care importuneaz─â. ÔÇô Din fr. importun, lat. importunus.
IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi sau a stingheri pe cineva cu st─âruin╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. ÔÇô Din fr. importuner.
IMPORT├ÜN, -─é, importuni, -e, s. m. ╚Öi f. (Fran╚Ťuzism) Persoan─â care plictise╚Öte, care importuneaz─â; pis─âlog. Una din calamit─â╚Ťile vie╚Ťii este tagma importunilor. ALECSANDRI, S. 96.
IMPORTUN├ü, importunez, vb. I. Tranz. (Fran╚Ťuzism) A plictisi (pe cineva) cu st─âruin╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa; a stingheri, a incomoda, a deranja. Nu ├«n╚Ťeleg s─â v─â mai importunez. DUMITRIU, B. F. 40. V─â rog s─â binevoi╚Ťi a scuza dac─â v─â importunez cu aceste r├«nduri. CARAGIALE, O. VII 485.
import├║n (livr.) adj. m., pl. import├║ni; f. import├║n─â, pl. import├║ne
importuná (a ~) (livr.) vb., ind. prez. 3 importuneáză
import├║n adj. m., pl. import├║ni; f. sg. import├║n─â, pl. import├║ne
importun├í vb., ind. prez. 1 sg. importun├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. importune├íz─â
IMPORTUNÁ vb. v. deranja, incomoda, încurca, jena, stingheri, stânjeni, supăra, tulbura.
IMPORT├ÜN, -─é adj., s.m. ╚Öi f. (Fran╚Ťuzism) (Om) agasant, obositor (prin asiduit─â╚Ťile sale); plicticos, sup─âr─âtor. ÔÖŽ Nepotrivit. [< fr. importun, cf. lat. importunus ÔÇô dificil de abordat].
IMPORTUNÁ vb. I. tr. A plictisi, a supăra; a stingheri, a incomoda pe cineva. [< fr. importuner, it. importunare].
IMPORT├ÜN, -─é adj. agasant, obositor, plicticos, sup─âr─âtor. ÔŚŐ nepotrivit. (< fr. importun, lat. importunus)
IMPORTUNÁ vb. tr. a plictisi; a stingheri, a deranja, a incomoda pe cineva. (< fr. importuner, it. importunare)
IMPORT├ÜN ~─â (~i, ~e) ╚Öi substantival Care plictise╚Öte sau jeneaz─â pe al╚Ťii prin prezen╚Ťa sa sau prin insisten╚Ťele sale. /<fr. importun, lat. importunus
A IMPORTUN├ü ~├ęz tranz. livr. (persoane) A plictisi sau a stingheri cu insisten╚Ťele sau cu prezen╚Ťa sa. /<fr. importuner, it. importunare
importun a. sup─âr─âtor.
importunà v. a supăra cu cereri neîncetate.
*importún, -ă adj. (lat. im-portunus, V. oportun). Supărător, incomodant: om importun. Adv. În mod importun.
*importun├ęz v. tr. (d. importun; fr. importuner). Plictisesc, incomodez: a importuna un ministru pin solicit─âr─ş.
importuna vb. v. DERANJA. INCOMODA. ÎNCURCA. JENA. STINGHERI. STÎNJENI. SUPĂRA. TULBURA.

Importuna dex online | sinonim

Importuna definitie

Intrare: importun─â
importun─â substantiv feminin
Intrare: importun (adj.)
importun adjectiv
Intrare: importuna
importuna verb grupa I conjugarea a II-a