imediat definitie

14 definiții pentru imediat

IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adv., adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; aflat la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.
IMEDIÁT adv., IMEDIÁT, -Ă, imediați, -te, adj. 1. Adv. Fără întârziere, numaidecât, îndată, acum, acuși, acușica. 2. Adj. Care urmează să se producă fără întârziere; care este de primă necesitate sau urgență; care se află la o distanță foarte mică de cineva sau de ceva. [Pr.: -di-at] – Din fr. immédiat, lat. immediatus.
IMEDIÁT adv. Fără întîrziere, numaidecît, îndată. Aș pleca imediat. Tata n-ar ști nimic. SAHIA, N. 22. Deocamdată nu cunoscu pe Ana, dar glasul și rîsul ei îl asigurară imediat că sub pălăria aceea mare era ea. VLAHUȚĂ, O. A. III 36. ♦ (Adjectival) Care se situează la o distanță nemijlocită de ceva; care se produce în chip nemijlocit, fără întîrziere. Stau prinse în rame, acoperite cu sticlă, exemplare rare din ziarele care se scriau și se tipăreau în imediata apropiere a frontului. STANCU, U.R.S.S. 126. ◊ Sarcini imediate = sarcini care vin în primul rînd, a căror rezolvare este urgentă.
imediát (-di-at) adj. m., pl. imediáți; f. imediátă, pl. imediáte
imediát adj. m. (sil. -di-at), pl. imediáți; f. sg. imediátă, pl. imediáte
IMEDIÁT adv., adj. 1. adv. v. acum. 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. v. curând. 4. adj., adv. v. prompt. 5. adj. v. nemijlocit.
Imediat ≠ mediat
IMEDIÁT adj. Care se produce fără întârziere; nemijlocit. // adv. Neîntârziat, numaidecât, îndată. [Pron. -di-at. / < fr. immédiat, cf. lat.t. immediatus].
IMEDIÁT, -Ă I. adj. care urmează să se producă fără întârziere; nemijlocit; (p. ext.) de primă urgență. II. adv. neîntârziat, numaidecât, îndată. (< fr. immédiat/ement/, lat. immediatus)
IMEDIÁT1 adv. 1) În momentul cel mai apropiat; fără întârziere; neîntârziat. 2) Chiar acum; în acest moment; îndată. [Sil. -di-at] /<lat. immediatus, fr. immédiat
IMEDIÁT2 ~tă (~ți, ~te) 1) Care precedă sau urmează fără intermediar (în spațiu sau în timp). Răspuns ~. 2) Care are loc fără nici o întârziere; neîntârziat. Ședință ~tă. [Sil. -di-at] /<lat. immediatus, fr. immédiate
imediat a. 1. care lucrează, care se produce fără mijlocirea cuiva; 2. care urmează sau precede nemijlocit: succesor imediat; 3. care se face numaidecât: plecare imediată. ║ adv. pe dată, la moment.
*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît, îndată: după asta a plecat imediat.
IMEDIAT adv., adj. 1. adv. acum, îndată, numaidecît, (pop.) acuși, (înv. și reg.) așași, (înv.) așa. (~ să vii la mine!) 2. adv. grabnic, iute, îndată, rapid, repede, urgent, (prin Transilv.) pripește. (Vino să vezi ~!) 3. adv. curînd, devreme, fuga, grabnic, iute, îndată, neîntîrziat, numaidecît, rapid, repede, (rar) tudila, (pop.) degrabă, momentan, (înv. și reg.) nepristan, numai, (reg.) mintenaș, minteni, (înv.) peșin, techer-mecher. (Să vii ~ înapoi.) 4. adj., adv. grabnic, neîntîrziat, operativ, prompt, rapid. (O intervenție ~; a intervenit ~.) 5. adj. direct, nemijlocit. (Cauza ~ a unui fenomen: succesor ~.)

imediat dex

Intrare: imediat
imediat adjectiv
  • silabisire: -di-at