*imediát, -ă adj. (lat. immediatus, in-, ne, și *mediatus, care e la mijloc. V. mediŭ, mijloc). Care lucrează, se face direct, nu pin saŭ după altu: cauza imediată a morțiĭ a fost glonțu; succesoru imediat al luĭ Ștefan cel Mare a fost fiu luĭ numit Bogdan. Adv. Pe loc, numaĭ de cît, îndată: după asta a plecat imediat.