Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

31 defini╚Ťii pentru hulub─â

HUL├ÜB, hulubi, s. m., adj. (Reg.) 1. S. m. (Otnit.; reg.) Porumbel. ÔŚŐ Hulub de step─â = pas─âre din ordinul columbiformelor, de m─ârimea unui porumbel, de culoare galben─â-brun─â, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu p─ârul sau cu penele cenu╚Öii, asem─ân─âtoare cu ale porumbelului s─âlbatic. ÔÇô Din ucr. holub.
HUL├ÜB─é, hulube, s. f. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc., ├«ntre care se ├«nham─â calul. [Var.: ul├║b─â s. f.] ÔÇô Din ucr. holoblja.
ULÚBĂ s. f. v. hulubă.
HUL├ÜB, hulubi, s. m., adj. m. 1. S. m. (Ornit.; reg.) Porumbel. ÔŚŐ Hulub de step─â = pas─âre din ordinul columbiformelor, de m─ârimea unui porumbel, de culoare galben─â-brun─â, cu pete sure pe spate (Syrrhaptes paradoxus). 2. Adj. (Despre animale) Cu p─ârul sau cu penele cenu╚Öii, asem─ân─âtoare cu ale porumbelului s─âlbatic. ÔÇô Din ucr. holub.
HUL├ÜB─é, hulube, s. f. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc., ├«ntre care se ├«nham─â calul. [Var.: ul├║b─â s. f.] ÔÇô Din ucr. holoblja.
ULÚBĂ s. f. v. hulubă.
HUL├ÜB, hulubi, s. m. (Mold.) Porumbel. Poarta, frumos s─âpat─â ╚Öi ├«nflorit─â, se deschise ╚Öi din stre╚Öina por╚Ťii ├«╚Öi lu─â zborul un stol de hulubi. SADOVEANU, O. IV 387. Un pensionar care-╚Öi petrecea ceasurile goale ├«n c─âsu╚Ťa de peste drum, ingrijindu-╚Öi de s─ân─âtate ╚Öi de hulubii juc─âu╚Öi. id. P. S. 189. La zgomotul u╚Öii, un huruit de hulubi r─âspunde din podul casei. ANGHEL-IOSIF, C. L. 115.
HUL├ÜB─é, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc. ├«ntre care se ├«nham─â calul. Am f─âcut un foc ├«ntre hulubele c─âru╚Ťei. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele dou─â bra╚Ťe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de ╚Ť├«rcovnic, cu hulubele ├«nn─âdite-n s├«rm─â, sfori ╚Öi buc─â╚Ťi de tabl─â galvanizat─â. GALAN, B. I 30.
hul├║b1 (reg.) adj. m., pl. hul├║bi; f. hul├║b─â, pl. hul├║be
hul├║b2 (reg.) s. m., pl. hul├║bi
hul├║b─â s. f., g.-d. art. hul├║bei; pl. hul├║be
hul├║b adj. m., pl. hul├║bi; f. sg. hul├║b─â, pl. hul├║be
hul├║b s. m., pl. hul├║bi
hul├║b─â s. f., g.-d. art. hul├║bei; pl. hul├║be
HULÚB s. v. porumbel.
hul├║b (hul├║bi), s. m. ÔÇô Porumbel. ÔÇô Var. golumb, gulup. Mr. gulup. Rut. holub, var. din sl. gol─ůbi (Miklosich, Lexicon, 135; Cihac, II, 144; Byhan 311; DAR), cf. bg. gol─âb. ÔÇô Der. hulubi╚Ť─â, s. f. (porumbi╚Ť─â), cf. sl. gol─ůbica; hul─âb─ârie, s. f. (porumbar, ad─âpost pentru hulubi). ÔÇô Cf. gulup.
hul├║b─â (hul├║be), s. f. ÔÇô Pr─âjin─â prins─â de crucea c─âru╚Ťei. ÔÇô Var. hlob─â, ulub─â, h(o)loab─â. Rut. och(o)loblja, pol. ho┼éoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. ÔÇô Der. hlob─âna, vb. refl. (a se leg─âna).
ul├║b─â (-be), s. f. ÔÇô 1. Fiecare din cele dou─â pr─âjini de la car, tr─âsur─â etc. ├«ntre care se ├«nham─â calul. ÔÇô 2. (Arg.) Picior. ÔÇô Var. hulub─â, hlub─â, hlo(a)b─â. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).
HULÚB1 ~ă (~i, ~e) pop. (despre animale) Care are părul sau penele cenușii, asemănătoare cu culoarea porumbelului sălbatic. /<ucr. holub
HULÚB2 ~i m. pop. Pasăre (sălbatică sau domestică) de talie mică, cu cioc scurt, având penaj divers colorat; porumbel. /<ucr. holub
HULÚBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja
hulub m. Mold. porumb (pas─âre). [Rut. HOLUB]. ÔĽĹ a. se zice de boul care e suriu deschis ca gu╚Öa porumbului (mai ales ├«n partea de dinapoi).
hulub─â f. lemn la c─âru╚Ť─â de care se ├«nham─â calul. [Mold. hloab─â = pol. HOLOBLE].
hl├│b─â ╚Öi (ma─ş des) hl├║b─â ╚Öi (vest) hul├║b─â f., pl. e (rut. hol├│bli, rus. ogl├│bli, hlube, bg. zglob, ├«nche─şetur─â. Bern. 1, 305). Pl. Cele do┼ş─â pr─âjin─ş ale tr─âsure─ş cu un cal (ca oi╚Ötea la cea cu do─ş ca─ş). ÔÇô ╚śi hloabe, bra╚Ťele scr├«nc─şovulu─ş.
hul├║b m. (rut. h├│lub, rus. g├│lub─ş, d. vsl. golomb─ş, rud─â cu lat. columbus. V. porumb ╚Öi hurlup). Nord. Porumb (pas─âre). Fc. Hurlup. ÔÇô ├Än N╚Ť. hurlub, ├«n Ban. Gorj golumb ╚Öi gol├«mb (vsl.), ca porumb fa╚Ť─â de por├«mb: gol├«mbi─ş zburar─â (╚śez. 36, 8).
hul├║b─â, V. hlub─â.
1) por├║mb m. (lat. p─âl┼şmbus, porumb s─âlbatic, care e o form─â oscic─â ├«ld. c┼Ćl┼şmbus, porumb; it. palombo, sp. palomo, pg. pombo. V. hulub). Mold. sud. O pas─âre domestic─â cu zbor foarte u╚Öor ╚Öi care tr─â─şe╚Öte ╚Öi ├«n stare s─âlbatic─â. (Exist─â o mul╚Ťime de felur─ş de porumb─ş: gu╚Ťan─ş, califar─ş, misirli─ş, mota╚Ť─ş, ├«nv├«rtitor─ş ╚Öi al╚Ťi─ş. E─ş tr─â─şesc p─âreche, ca ╚Öi turturelele, ╚Öi-s considera╚Ť─ş ca simbolu fidelit─â╚Ťi─ş conjugale. ├Än armat─â ├«s ├«ntrebuin╚Ťa╚Ť─ş la dus informa╚Ťiun─ş la mar─ş dep─ârt─âr─ş. ├Än Munt. se nume╚Öte porumb─şel, ├«n Mold. nord hulub, ├«n Olt. golumb, ├«n Ban. gol├«mb). Munt. (pin abuz la forma coceanulu─ş, ca ╚Öi bg. g┼şlyb─ş). Popu╚Öo─ş, o plant─â (V. popu╚Öo─ş). ÔÇô ╚śi por├«mb pe alocurea. V. gugu╚Öt─şuc.
hulub s. v. PORUMBEL.
hulubi╚Ť─â s. v. PORUMBI╚Ü─é.
hul├║b─â, hulube, s.f. ÔÇô (reg.) Fiecare din cele dou─â rude la care trage calul singur la c─âru╚Ť─â (ALRRM, 1971: 368; Dragomire╚Öti). ÔÇô Din ucr. holoblja (Cihac, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).
hul├║b─â, -e, s.f. ÔÇô Fiecare din cele dou─â rude la care trage calul singur la c─âru╚Ť─â (ALR, 1971. h. 368; Dragomire╚Öti). ÔÇô Din ucr. holoblja (DEX).

Hulub─â dex online | sinonim

Hulub─â definitie

Intrare: hulub (adj.)
hulub adjectiv
Intrare: hulub─â
hulub─â substantiv feminin
ulub─â substantiv feminin