Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru hulub─â

HUL├ÜB─é, hulube, s. f. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc., ├«ntre care se ├«nham─â calul. [Var.: ul├║b─â s. f.] ÔÇô Din ucr. holoblja.
ULÚBĂ s. f. v. hulubă.
HUL├ÜB─é, hulube, s. f. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc., ├«ntre care se ├«nham─â calul. [Var.: ul├║b─â s. f.] ÔÇô Din ucr. holoblja.
ULÚBĂ s. f. v. hulubă.
HUL├ÜB─é, hulube, s. f. 1. Fiecare dintre cele dou─â pr─âjini prinse de crucea c─âru╚Ťei, a tr─âsurii etc. ├«ntre care se ├«nham─â calul. Am f─âcut un foc ├«ntre hulubele c─âru╚Ťei. CAMILAR, N. II 243. 2. (Fig., rar) Fiecare dintre cele dou─â bra╚Ťe ale ochelarilor. [Purta] ochelari mici, de ╚Ť├«rcovnic, cu hulubele ├«nn─âdite-n s├«rm─â, sfori ╚Öi buc─â╚Ťi de tabl─â galvanizat─â. GALAN, B. I 30.
hul├║b─â s. f., g.-d. art. hul├║bei; pl. hul├║be
hul├║b─â s. f., g.-d. art. hul├║bei; pl. hul├║be
hul├║b─â (hul├║be), s. f. ÔÇô Pr─âjin─â prins─â de crucea c─âru╚Ťei. ÔÇô Var. hlob─â, ulub─â, h(o)loab─â. Rut. och(o)loblja, pol. ho┼éoble (Cihac, II, 139; Tiktin; DAR), din germ. kloben. ÔÇô Der. hlob─âna, vb. refl. (a se leg─âna).
ul├║b─â (-be), s. f. ÔÇô 1. Fiecare din cele dou─â pr─âjini de la car, tr─âsur─â etc. ├«ntre care se ├«nham─â calul. ÔÇô 2. (Arg.) Picior. ÔÇô Var. hulub─â, hlub─â, hlo(a)b─â. Rut. oh(o)loblja, pol. holoble (Cihac, II, 139).
HULÚBĂ ~e f. Fiecare dintre cele două bare prinse de crucea unei trăsuri între care se înhamă calul. [G.-D. hulubei] /<ucr. holoblja
hulub─â f. lemn la c─âru╚Ť─â de care se ├«nham─â calul. [Mold. hloab─â = pol. HOLOBLE].
hl├│b─â ╚Öi (ma─ş des) hl├║b─â ╚Öi (vest) hul├║b─â f., pl. e (rut. hol├│bli, rus. ogl├│bli, hlube, bg. zglob, ├«nche─şetur─â. Bern. 1, 305). Pl. Cele do┼ş─â pr─âjin─ş ale tr─âsure─ş cu un cal (ca oi╚Ötea la cea cu do─ş ca─ş). ÔÇô ╚śi hloabe, bra╚Ťele scr├«nc─şovulu─ş.
hul├║b─â, V. hlub─â.
hul├║b─â, hulube, s.f. ÔÇô (reg.) Fiecare din cele dou─â rude la care trage calul singur la c─âru╚Ť─â (ALRRM, 1971: 368; Dragomire╚Öti). ÔÇô Din ucr. holoblja (Cihac, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).
hul├║b─â, -e, s.f. ÔÇô Fiecare din cele dou─â rude la care trage calul singur la c─âru╚Ť─â (ALR, 1971. h. 368; Dragomire╚Öti). ÔÇô Din ucr. holoblja (DEX).

Hulub─â dex online | sinonim

Hulub─â definitie

Intrare: hulub─â
hulub─â substantiv feminin
ulub─â substantiv feminin