HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. Persoană care hulește; calomniator. – Huli + suf. -tor.

HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care hulește; calomniator. N-aveți dreptul de a purta mîndrul nume de jurnaliști, căci nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari, niște hulitori publici ce aduceți discredit presei. ALECSANDRI, T. 1711.

hulitoáre (rar) s. f., g.-d. art. hulitoárei; pl. hulitoáre

hulitór (rar) s. m., pl. hulitóri

hulitoáre s. f., g.-d. art. hulitoárei; pl. hulitoáre

hulitór s. m., pl. hulitóri

HULITÓR adj., s. v. bârfitor, calomniator, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

HULITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care hulește; defăimător; denigrator. /a huli + suf. ~tor

hulitor a. și m. care hulește.

hulitor adj., s. v. BÎRFITOR. CALOMNIATOR. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.