HULITÓR, -OÁRE, hulitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care hulește; calomniator. N-aveți dreptul de a purta mîndrul nume de jurnaliști, căci nu sînteți jurnaliști, dar niște mișei pamfletari, niște hulitori publici ce aduceți discredit presei. ALECSANDRI, T. 1711.