Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru horn

HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a co╚Öului de fum la o cas─â, constituit─â din canalul ├«ngropat ├«n zid─ârie (╚Öi din por╚Ťiunea ie╚Öit─â ├«n afar─â prin acoperi╚Ö); p. ext. ├«ntregul co╚Ö de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei ╚Ť─âr─âne╚Öti prin care trece fumul ├«n pod sau direct afar─â; co╚Ö (la cl─âdiri). 3. (Alpinism) Spa╚Ťiu ├«ngust dintre doi pere╚Ťi de st├ónc─â paraleli ╚Öi ├«nal╚Ťi. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramid─â triunghiular─â caracteristic regiunilor alpine, care se formeaz─â ├«n urma intersect─ârii pere╚Ťilor circurilor glaciare. ÔÇô Din ucr. horn.
HORN, hornuri, s. n. 1. Parte a co╚Öului de fum la o cas─â, constituit─â din canalul ├«ngropat ├«n zid─ârie (╚Öi din por╚Ťiunea ie╚Öit─â ├«n afar─â prin acoperi╚Ö); p. ext. ├«ntregul co╚Ö de fum al unei case. 2. Partea de deasupra vetrei ╚Ť─âr─âne╚Öti prin care trece fumul ├«n pod sau direct afar─â; co╚Ö (la cl─âdiri). 3. (Alpinism) Spa╚Ťiu ├«ngust dintre doi pere╚Ťi de st├ónc─â paraleli ╚Öi ├«nal╚Ťi. 4. (Geol.) Relief cu aspect de piramid─â triunghiular─â caracteristic regiunilor alpine, care se formeaz─â ├«n urma intersect─ârii pere╚Ťilor circurilor glaciare. ÔÇô Din ucr. horn.
HORN, hornuri, s. n. 1. Co╚Ö (8); (Mold.) hogeag. Pe dreapta v─âii... se ridic─â ├«n cea╚Ť─â hornul morii de cuar╚Ť. DUMITRIU, N. 176. ├Än locul v├«ntului care ╚Ťiuise ├«n horn picura acum ploaia. CAMILAR, N. I 213. V├«ntul... ╚Öuier─â jalnic prin hornuri. CO╚śBUC, P. II 61. Se aude-n horn nebunul Viscol, aprig v├«j├«ind. VLAHU╚Ü─é, O. A. 87. 2. (Mold.) Partea de zid de deasupra vetrei ╚Ť─âr─âne╚Öti (sprijinit─â pe st├«lpi), ├«n care se capteaz─â fumul (care iese apoi ├«n pod sau, prin acoperi╚Ö, afar─â). Cele trei b─âtrine s-a╚Öezar─â pe lai╚Ť─â... uit├«ndu-se ├«n gura hornului. CAMILAR, N. I 211. Sacul... ├«l pun ├«ntr-o c─âsoaie pe cuptiori, dup─â horn. CREANG─é, P. 176. ├Äntr-o c─âsu╚Ť─â mic─â, L├«ng─â horn, toarce nencetat O sprinten─â fetic─â. ALECSANDRI, P. III 139.
horn s. n., pl. h├│rnuri
horn s. n., pf. h├│rnuri
HORN s. v. coș.
HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramid─â triunghiular─â caracteristic regiunilor alpine, care se formeaz─â ├«n urma intersect─ârii pere╚Ťilor circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn, fr. horn].
HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramid─â triunghiular─â ├«n regiunile alpine, ├«n urma intersect─ârii pere╚Ťilor circurilor glaciare. 2. (alp.) spa╚Ťiu ├«ngust dintre doi pere╚Ťi de st├ónc─â paraleli ╚Öi ├«nal╚Ťi. (< germ. Horn, fr. horn)
horn (h├│rnuri), s. n. ÔÇô 1. Parte a co╚Öului de fum. ÔÇô 2. Parte superioar─â la soba f─âcut─â din c─âr─âmizi. ÔÇô 3. (Trans.) Horn. ÔÇô Var. hoarn─â. Germ. Horn, prin intermediul rut. horn (DAR), cf. pol. horno, rut. gorn (Tiktin). ÔÇô Der. hornoi (var. horloi, (h)urloi), s. n. (co╚Ö, horn; ╚Ťeav─â, conduct─â); hornar, s. m. (co╚Öar).
HORN ~uri n. pop. Construc╚Ťie deasupra vetrei care trage fumul din cuptor, canaliz├óndu-l ├«n hogeag. /<ucr. horn
horn n. Mold. co╚Ö de fum: v├óntul ╚Öuier─â prin hornuri AL. [Pol. HORNO (din nem╚Ť. Horn)].
Horn n. cap situat la extremitatea sudică a Americei meridionale, în Țara de Foc.
horn n., pl. ur─ş (rut. horn, rus. gorn, horn, vsl. gr┼şn┼ş, lighean, c─âldare, rud─â cu lat. furnus, fornus, cuptor, furnal. V. garni╚Ť─â). Est. Conductu pin care ─şese fumu din sob─â, din vatr─â sa┼ş din cuptoru une─ş fabric─ş (co╚Ö, ogeac, bageac, urlo─ş). ÔÇô ╚śi horn─â ╚Öi hoarn─â.
HORN s. c─âmin, co╚Ö, (pop.) co╚Öarc─â, (reg.) bageac─â, cubea, cucuvaie, fumar, horne╚Ť, marchio╚Ť─â, ursoaie, (prin Transilv.) budure╚Ť, buduroi, (Transilv. ╚Öi Munt.) corf─â, (Mold.), hogeag, (prin Transilv.) ╚Ötiol, (prin Mold. ╚Öi Bucov.) ╚Öuber. (Fumul iese prin ~.)
English Horn (cuv. germ.) v. corn englez.
hunters horn (cuv. engl.) v. corno da caccia.
kent horn (cuv. engl.) corn cu clape.
HORN, Gyula (n. 1932), economist și om politic ungur. Președinte al Partidului Socialist (1990-1998). Prim-min. (1994-1998).
HORN (HOORN, CABO DE HORNOS [c├íbo de ├│rnos]), cap ├«n extremitatea sudic─â a Americii de Sud (Chile), ├«n insula omonim─â, la S de ins. ╚Üara de Foc, la 55┬░59ÔÇ▓ lat. S ╚Öi 67┬░16ÔÇ▓ long. V. Naviga╚Ťie dificil─â. Ocolit prima oar─â de Francisco de Hoces (1526), iar, ulterior, de Francis Drake (1578) ╚Öi de Jakob Le Marie ├«mpreun─â cu Willem Cornelis Schouten (1616), care l-au numit Hoorn, dup─â locul de na╚Ötere al lui Schouten.
HORN (HOORNE), Philip de Montmorency conte (c. 1524-1568), general, unul dintre conduc─âtorii opozi╚Ťiei nobiliare din ╚Ü─ârile de Jos ├«mpotriva st─âp├ónirii spaniole. Executat din ordinul ducelui de Alba.
HORN subst. 1. Hornă, V. (Bîr III). 2. Horn/ea fam,; -ești s. 16 (B I 180),

Horn dex online | sinonim

Horn definitie

Intrare: horn
horn substantiv neutru
Intrare: Horn
Horn