Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 993345:

HORN s. cămin, coș, (pop.) coșarcă, (reg.) bageacă, cubea, cucuvaie, fumar, horneț, marchioță, ursoaie, (prin Transilv.) budureț, buduroi, (Transilv. și Munt.) corfă, (Mold.), hogeag, (prin Transilv.) știol, (prin Mold. și Bucov.) șuber. (Fumul iese prin ~.)

Horn dex online | sinonim

Horn definitie

Creare CV Creare CV