Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru hipostil

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.[1]
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival, f.) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.
HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Sală de mari proporții, cu plafonul susținut de coloane.
hipostíl2 (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri
hipostíl1 (-pos-til / -po-stil) adj. m., f. hipostílă; pl. f. hipostíle
hipostíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. hipostíluri
HIPOSTÍL, -Ă adj., s.n. (Sală mare) cu plafonul susținut de coloane. [Pl. -luri, -le. / < fr. hypostyle, cf. gr. hypo – sub, stylos – coloană].
HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susținut de coloane (echidistante). (< fr. hypostyle)
HIPOSTÍLĂ adj. f. v. hipostil1. [DOOM 2]

Hipostil dex online | sinonim

Hipostil definitie

Intrare: hipostil (pl. hipostiluri)
hipostil pl. hipostiluri substantiv neutru
  • silabisire: -stil
Intrare: hipostil (adj.)
hipostil adj.