HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.^[1]

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Încăpere mare din palatele sau templele egiptene, cu plafonul susținut de coloane. ◊ (Adjectival, f.) Sală hipostilă. – Din fr. hypostyle.

HIPOSTÍL, hipostiluri, s. n. Sală de mari proporții, cu plafonul susținut de coloane.

hipostíl² (-pos-til / -po-stil) s. n., pl. hipostíluri

hipostíl s. n. (sil. mf. -stil), pl. hipostíluri

HIPOSTÍL, -Ă adj., s.n. (Sală mare) cu plafonul susținut de coloane. [Pl. -luri, -le. / < fr. hypostyle, cf. gr. hypo – sub, stylos – coloană].

HIPOSTÍL, -Ă adj., s. n. (sală mare) cu plafonul susținut de coloane (echidistante). (< fr. hypostyle)