GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.^[1]

GURGUIÁ, gurguiez, vb. I. Refl. (Înv.) A se îngâmfa, a se fuduli. – Din gurgui.

gurguiá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 gurguiáză; conj. prez. 3 să gurguiéze; ger. gurguínd

gurguiá vb., ind. prez. 1 gurguiéz; conj. prez. 3 sg. și pl. gurguiéze; ger. gurguínd

2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.