Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 589233:

2) gurgúĭ, a -á v. tr. (d. gurguĭ). Țuguĭez, fac ca un gurguĭ. V. refl. Mă țuguĭez: buboĭu s’a gurguĭat. Fig. Iron. Mă cocoț. Mă gurguț, mă fudulesc.

Gurguiere dex online | sinonim

Gurguiere definitie

Creare CV Creare CV