Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru gospodar

GOSPOD├üR, gospodari, s. m., adj. 1. S. m. Om care posed─â o gospod─ârie. 2. S. m., adj. (Om) care dovede╚Öte pricepere, chibzuial─â ├«n conducerea unei gospod─ârii sau a unor activit─â╚Ťi publice. 3. S. m. (Reg.) So╚Ť (├«n raport cu so╚Ťia sa). 4. S. m. (├Änv.) Domnitor. ÔÇô Din bg., sb. gospodar.
GOSPOD├üR, gospodari, s. m., adj. m. 1. S. m. Om care posed─â o gospod─ârie. 2. S. m., adj. m. (Om) care dovede╚Öte pricepere, chibzuial─â ├«n conducerea unei gospod─ârii (personale, de stat etc.), a unei institu╚Ťii, organiza╚Ťii etc. 3. S. m. (Reg.) So╚Ť (├«n raport cu so╚Ťia sa). 4. S. m. (├Änv.) Domnitor. ÔÇô Din bg., scr. gospodar.
GOSPOD├üR, gospodari, s. m. 1. Om (mai ales de la ╚Ťar─â) care are o gospod─ârie; p. ext. ╚Ť─âran. ├Ä╚Öi f─âcu loc spre cas─â un gospodar ├«mbr─âcat ├«ntr-un mintean nou. CAMILAR, TEM. 125. Gospodarii stau la vetrele lor ╚Öi preg─âtesc m─âm─âlig─â. SADOVEANU, B. 111. Humule╚Ötii... nu erau numai a╚Öa un sat de oameni f─âr─â c─âp─ât├«i, ci sat vechi... cu gospodari tot unul ╚Öi unul. CREANG─é, A. 1. 2. Om care administreaz─â cu pricepere ╚Öi chibzuial─â propria sa gospod─ârie, o ├«ntreprindere str─âin─â sau treburile publice. Poporul muncitor alege pe noii gospodari ai ora╚Öelor, satelor ╚Öi raioanelor, deputa╚Ťii sfaturilor populare. SC├ÄNTEIA, 1953, nr. 1850. ÔŚŐ (Adjectival; cu pronun╚Ťare regional─â) Plug, grap─â, teleag─â, sanie, car... ╚Öi c├«te alte lucruri ce trebuiesc omului gospodari. CREANG─é, P. 38. 3. (La ╚Ťar─â) B─ârbat, so╚Ť. Ne-am ├«nt├«lnit cu gospodarul dumitale. SADOVEANU, P. S. 38.
gospodár adj. m., s. m., pl. gospodári
gospodár s. m., adj. m., pl. gospodári
GOSPODÁR s. (înv.) căsar, căsaș. (În curte ne-a întâmpinat ~ul.)
GOSPOD├üR s. v. b─ârbat, c├órmuitor, conduc─âtor, domn, domnitor, monarh, so╚Ť, st─âp├ónitor, suveran, vod─â, voievod.
gospod├ír (gospod├íri), s. m. ÔÇô 1. Domn, titlu dat domnitorilor Munteniei ╚Öi Moldovei, ├«n documentele sl., ca traducere pentru domn. ÔÇô 2. St─âp├«n. ÔÇô 3. St─âp├«nul casei, capul familiei. ÔÇô 4. (Adj.) Harnic, priceput, care care ╚Ötie s─â se chiverniseasc─â, econom. ÔÇô Var. (rar) hospodar. Sl. gospodar─ş (Miklosich, Lexicon, 138; Cihac, II, 125), cf. ceh. hospodar ÔÇ×priceputÔÇŁ, rus. gospodar─ş ÔÇ×gospodarÔÇŁ. ÔÇô Der. gospod, adj. (domnesc), abreviere de la sl. gospodini, termen administrativ f─âr─â circula╚Ťie real─â; gospod─âreas─â (var. gospod─âri╚Ť─â), s. f. (st─âp├«na casei); gospodin─â, s. f. (femei care se ocup─â de treburile casei, casnic─â), cf. sl. gospodynja; gospod─âresc, adj. (economic, priceput; de calitate); gospod─âre╚Öte, adv. (serios, cum se cuvine); gospod─âros, adj. (priceput); gospod─âri, vb. (a conduce o cas─â, a administra; a c─âs─âtori, a deveni cap de familie; refl., a ├«ntemeia o familie); gospod─ârie, s. f. (menaj, activitate casnic─â; bunurile, averea unei case; pereche c─âs─âtorit─â, familie); gospodin, s. m. (domn), din sl. gospodin┼ş, ├«nv., rar.
GOSPOD├üR2 ~i m. 1) Persoan─â (de la ╚Ťar─â) care administreaz─â o gospod─ârie (privat─â sau public─â). * ~ul casei a) capul familiei; b) gazda considerat─â ├«n raport cu oaspe╚Ťii. 2) ist. Conduc─âtor absolut al ╚Ť─ârii; domn; domnitor. /<bulg., sb. gospodar
GOSPODÁR1 ~i adj. Care conduce cu pricepere o gospodărie (personală sau publică). /<bulg., sb. gospodar
gospodar m. 1. od., Domnitor: Domnul rom├ón purta ╚Öi numele slavone de gospodar ╚Öi voievod; 2. azi, Mold. st─âp├ón de cas─â: s─â cinstim ├«n s─ân─âtatea gospodarilor no╚Ötri! CR. [Slav. GOSPODAR─Č].
gospod├ír m. (rus. vsl. gospodar─ş, domn. V. gazd─â). Titlu dat de Slav─ş domnilor (principilor) rom├óne╚Öt─ş de odinioar─â. Az─ş om c─âs─âtorit ╚Öi cu c─âsnicie frumoas─â. Adj. m. Casnic, muncitor ╚Öi ─şubitor de bog─â╚Ťie ╚Öi ordine ├«n cas─â. (├Än Munt. ╚Öi f. gospodar─â = gospodin─â). ÔÇô ╚śi hospodar (Cov.).
GOSPODAR s. (înv.) căsar, căsaș. (În curte ne-a întîmpinat ~.)
gospodar s. v. BĂRBAT. CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. SOȚ. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.

Gospodar dex online | sinonim

Gospodar definitie

Intrare: gospodar (persoan─â)
gospodar 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: gospodar (adj.)
gospodar 2 adj.m. adjectiv masculin