Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru ghiotur─â

GHI├ôTURA s. f. art. (├«n loc. adv.) Cu ghiotura = ├«n num─âr, ├«n cantitate mare; f─âr─â nici o deosebire; cu gr─âmada. ÔÇô Din tc. g├Ât├╝r├╝.
GHI├ôTURA s. f. art. (Pop. ╚Öi fam.; ├«n loc. adv.) Cu ghiotura = ├«n num─âr, ├«n cantitate mare; f─âr─â nici o deosebire; cu gr─âmada. ÔÇô Din tc. g├Ât├╝r├╝.
GHI├ôTUR─é s. f. Mul╚Ťime, cantitate mare (de lucruri); gr─âmad─â. ├Än fiecare s├«mb─ât─â seara ne str├«nge ghiotur─â ├«n tind─â. STANCU, D. 220. ÔŚŐ (Mai ales ├«n loc. adj. ) Cu ghiotura = ├«n num─âr sau ├«n cantitate mare; cu nemiluita, cu gr─âmada, cu duiumul. Spune minciuni cu ghiotura. STANCU, D. 437. Avea fabrica mult de lucru. D─âdea ├«n br├«nci cu ce-avea de f─âcut. S-a m─ârit, se m─âre╚Öte mereu ╚Öi ia lucr─âri cu ghiotura. PAS, L. II 56. Nic─â ├«ncepe s─â m─â asculte; ╚Öi... unde nu s-apuc─â de ├«nsemnat la gre╚Öeli cu ghiotura pe o drani╚Ť─â. CREANG─é, A. 5. ÔÇô Pronun╚Ťat: ghio-.
GHI├ôTUR─é s. f. Mul╚Ťime, cantitate mare; gr─âmad─â. ÔŚŐ Loc. adj. Cu ghiotura = ├«n num─âr, ├«n cantitate mare. ÔÇô Tc. g├Ât├╝r├╝ ÔÇ×global, ├«n blocÔÇŁ.
!ghi├│tura (cu ~) (ghio-) loc. adv.
ghiotur─â s. f. art. (sil. ghio-)
ghi├│tura s. f. ÔÇô ├Än expresia: cu ghiotura, ├«n num─âr mare, cu gr─âmada. Tc. k├Ât├╝r├╝ (╚śeineanu, II, 182; Lokotsch 734), cf. bg. giotiore.
GHI├ôTUR─é f. mai ales art. pop. ╚Öi fam.: Cu ~a ├«n num─âr sau ├«n cantitate mare; cu gr─âmada. /<turc. g├Ât├╝r├╝
ghiotur─â f. 1. totalitate, toptan, ├«n locu╚Ťiunea cu ghiotura, pe dea ├«ntregul: a vinde, a cump─âra cu ghiotura; 2. gr─âmad─â ├«n genere: gre╚Öeli cu ghiotura CR. [Turc. G├ľT├ťR├ł].
gh─ş├│tura (cu) loc. adv. (turc. g├Ât├╝r├╝). Vech─ş. Cu ridicata, c├«te mult, cu toptanu, cu vurta (fr. en gros). Az─ş fam. C├«te mult: a face prosti─ş cu gh─şotura.
cu ghiotura expr. mult, din belșug.

Ghiotur─â dex online | sinonim

Ghiotur─â definitie

Intrare: ghiotur─â
ghiotur─â flexiune necunoscut─â (numai) singular substantiv feminin