Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 903100:

GHIÓTURĂ s. f. Mulțime, cantitate mare (de lucruri); grămadă. În fiecare sîmbătă seara ne strînge ghiotură în tindă. STANCU, D. 220. ◊ (Mai ales în loc. adj. ) Cu ghiotura = în număr sau în cantitate mare; cu nemiluita, cu grămada, cu duiumul. Spune minciuni cu ghiotura. STANCU, D. 437. Avea fabrica mult de lucru. Dădea în brînci cu ce-avea de făcut. S-a mărit, se mărește mereu și ia lucrări cu ghiotura. PAS, L. II 56. Nică începe să mă asculte; și... unde nu s-apucă de însemnat la greșeli cu ghiotura pe o draniță. CREANGĂ, A. 5. – Pronunțat: ghio-.

Ghiotură dex online | sinonim

Ghiotură definitie