Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

22 defini╚Ťii pentru germinare

GERMIN├ü, pers. 3 germineaz─â, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A ├«ncepe s─â se dezvolte, s─â ├«ncol╚Ťeasc─â, s─â se ├«nmul╚Ťeasc─â, s─â porneasc─â un nou ciclu de vegeta╚Ťie (├«n condi╚Ťii favorabile). ÔÖŽ (Despre o materie organic─â sau un organ) A trece de la via╚Ťa latent─â sau embrionar─â la via╚Ťa activ─â. ÔÇô Din lat. germinare.
GERMIN├üRE, germin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a germina ╚Öi rezultatul ei; ├«ncol╚Ťire. ÔÇô V. germina.
GERMIN├ü, pers. 3 germineaz─â, vb. I. Intranz. (Despre germeni, p. ext. despre plante) A ├«ncepe s─â se dezvolte, s─â ├«ncol╚Ťeasc─â, s─â se ├«nmul╚Ťeasc─â, s─â porneasc─â un nou ciclu de vegeta╚Ťie (├«n condi╚Ťii favorabile). ÔÖŽ (Despre o materie organic─â sau un organ) A trece de la via╚Ťa latent─â sau embrionar─â la via╚Ťa activ─â. ÔÇô Din lat. germinare.
GERMIN├üRE, germin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a germina ╚Öi rezultatul ei; ├«ncol╚Ťire. ÔÇô V. germina.
GERMIN├ü, pers. 3 germineaz─â, vb. I. Intranz. (Biol.; despre germeni, p. ext. despre plante) A trece de la starea de repaus la starea de via╚Ť─â activ─â. ÔÖŽ (Despre o materie organic─â sau un organ) A trece de la via╚Ťa latent─â sau embrionar─â la via╚Ťa activ─â.
GERMIN├üRE, germin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a germina; ├«ncol╚Ťire. Germinarea semin╚Ťelor e ajutat─â de umezeala p─âm├«ntului.
germiná (a ~) vb., ind. prez. 3 germineáză
germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri
germiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. germineáză
germináre s. f., g.-d. art. germinării; pl. germinări
GERMIN├ü vb. (BOT.) a ie╚Öi, a ├«ncol╚Ťi, a miji, a r─âs─âri. (Plantele au ~.)
GERMIN├üRE s. v. germina╚Ťie.
GERMIN├ü vb. I. intr. A ├«ncol╚Ťi, a ├«ncepe s─â se dezvolte. ÔÖŽ (Despre o materie organic─â sau un organ) A trece de la via╚Ťa latent─â sau embrionar─â la via╚Ťa activ─â. [P.i. 3 -neaz─â. / < lat., it. germinare].
GERMIN├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a germina ╚Öi rezultatul ei; germina╚Ťie. [< germina].
GERMIN├ü vb. intr. a ├«ncol╚Ťi, a ├«ncepe s─â se dezvolte. ÔŚŐ (despre o materie organic─â sau un organ) a trece de la via╚Ťa latent─â sau embrionar─â la cea activ─â. (< lat., it. germinare)
GERMIN├üRE s. f. 1. ac╚Ťiunea de a germina. 2. opera╚Ťie de preparare, ├«n germinator, a semin╚Ťelor de cereale din care se fabric─â berea, alcoolul etc. (< germina)
A GERMIN├ü pers. 3 ~e├íz─â intranz. 1) (despre semin╚Ťe, tuberculi, bulbi, plante) A da germen; a ├«ncepe un ciclu nou de vegeta╚Ťie; a ├«ncol╚Ťi. 2) (despre organe sau materii organice) A trece de la o stare latent─â sau embrionar─â la via╚Ťa activ─â. /<lat. germinare
germin├á v. a ├«ncol╚Ťi, a da ├«n muguri.
germinare f. ├«ncol╚Ťire.
*germin├ęz v. intr. (lat. g├ęrmino, -├íre). ├Äncol╚Ťesc, scot germine, r─âsar, vorbind de semin╚Ťe. Fig. ├Äncep s─â m─â dezvolt: virtutea germineaz─â ├«n inima lu─ş.
GERMINA vb. (BOT.) a ie╚Öi, a ├«ncol╚Ťi, a miji, a r─âs─âri. (Plantele au ~.)
GERMINARE s. (BOT.) germina╚Ťie, ├«ncol╚Ťire, ├«ncol╚Ťit, r─âs─ârire, r─âs─ârit. (~ unei plante.)

Germinare dex online | sinonim

Germinare definitie

Intrare: germina
germina conjugarea a II-a grupa I verb intranzitiv unipersonal
Intrare: germinare
germinare substantiv feminin