GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina.

GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; încolțire. – V. germina.

GERMINÁRE, germinări, s. f. Acțiunea de a germina; încolțire. Germinarea semințelor e ajutată de umezeala pămîntului.

germináre s. f., g.-d. art. germinắrii; pl. germinắri

germináre s. f., g.-d. art. germinării; pl. germinări

GERMINÁRE s. v. germinație.

GERMINÁRE s.f. Acțiunea de a germina și rezultatul ei; germinație. [< germina].

GERMINÁRE s. f. 1. acțiunea de a germina. 2. operație de preparare, în germinator, a semințelor de cereale din care se fabrică berea, alcoolul etc. (< germina)

germinare f. încolțire.

GERMINARE s. (BOT.) germinație, încolțire, încolțit, răsărire, răsărit. (~ unei plante.)