găgăuț¹, ~ă smf [At: JAHRESBER IX, 150 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pcf; formă incorectă) Găgăuz (1).

găgăuț² sm vz găgăuță

găgăuță sf [At: ALECSANDRI, T. 1376 / V: ~uț sm / Pl: ~țe / E: nct] Tont.

GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.

GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.

GĂGĂÚȚĂ, găgăuțe, s. f. Om prostănac, tont, neghiob, gogoman. Porunci slugilor sale să-l huiduiască ca p-o găgăuță. ISPIRESCU, L. 280. Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîștigi dreptul de-a dizbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... Nu te știam așa de găgăuță. ALECSANDRI, T. 1376. ◊ (Considerat ca s. m.) O fată așa de vioaie și de gingașă să iubească pe un găgăuță. CARAGIALE, T. II 192.

găgăúță¹ (prostănac, prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe

găgăúță² (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui găgăúță; pl. găgăúți

găgăúță (femeie prostănacă) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe

găgăúță (bărbat prostănac) s. m., pl. găgăúți

GĂGĂÚȚ s. v. pătrunjél.

GĂGĂÚȚĂ adj. invar., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

găgăúț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kök uz „ușă albastră”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR.

GĂGĂÚȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz

găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.

găgăuță m. 1. gângav, peltic; 2. nerod, neghiob: ce prost ai fost și tu, găgăuță! ISP. [V. găgâì].

Găgăuți m. pl. numele unui trib bulgăresc de pe lângă Varna. Găgăuții vorbesc și scriu turcește cu litere grecești: vr’o 3000 dintr’înșii au emigrat în Dobrogea.

găgăúț, -ă adj. (d. numele Găgăuților, care-s o rămășiță de Cumanĭ și locuĭesc pin Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Turc. Gagauz și Palauz, „Cuman”). Fam. Dobitoc, prost. – Și găgăuță, s. f. (adresat și bărbaților, și femeilor). V. turlac și venetic.

găgăuț s. v. PĂTRUNJEL.

găgăuță adj. invar., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.