găgăuță definitie

20 definiții pentru găgăuță

găgăuț1, ~ă smf [At: JAHRESBER IX, 150 / Pl: ~i, ~e / E: nct] (Pcf; formă incorectă) Găgăuz (1).
găgăuț2 sm vz găgăuță
găgăuță sf [At: ALECSANDRI, T. 1376 / V: ~uț sm / Pl: ~țe / E: nct] Tont.
GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.
GĂGĂÚȚĂ, găgăuți, -e, s. m. și f. Persoană prostănacă, toantă. – Et. nec.
GĂGĂÚȚĂ, găgăuțe, s. f. Om prostănac, tont, neghiob, gogoman. Porunci slugilor sale să-l huiduiască ca p-o găgăuță. ISPIRESCU, L. 280. Apoi dumneta, boieriule, crezi că pentru 200 de galbini numai o să cîștigi dreptul de-a dizbrăca un popor de oameni?... Ha, ha, ha... Nu te știam așa de găgăuță. ALECSANDRI, T. 1376. ◊ (Considerat ca s. m.) O fată așa de vioaie și de gingașă să iubească pe un găgăuță. CARAGIALE, T. II 192.
găgăúță1 (prostănac, prostănacă) (pop., fam.) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe
găgăúță2 (prostănac) (pop., fam.) s. m., g.-d. lui găgăúță; pl. găgăúți
găgăúță (femeie prostănacă) s. f., g.-d. art. găgăúței; pl. găgăúțe
găgăúță (bărbat prostănac) s. m., pl. găgăúți
GĂGĂÚȚ s. v. pătrunjél.
GĂGĂÚȚĂ adj. invar., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
găgăúț (-ți), s. m. – Nume al unei populații de origine cumanică, în sudul Basarabiei. Cuman. (tc.) kök uz „ușă albastră”, cf. rus. gagauz (Vasmer, I, 249). Nu are legătură cu găgăuț „stupid”, împotriva părerii din DAR.
GĂGĂÚȚĂ ~i m. Om care vădește lipsă de caracter sau de inteligență; bărbat prostănac. /cf. găgăuz
găgăúță s.m. f. (reg.) 1. om prostănac, redus, tont, nerod, neghiob. 2. om gângav, peltic.
găgăuță m. 1. gângav, peltic; 2. nerod, neghiob: ce prost ai fost și tu, găgăuță! ISP. [V. găgâì].
Găgăuți m. pl. numele unui trib bulgăresc de pe lângă Varna. Găgăuții vorbesc și scriu turcește cu litere grecești: vr’o 3000 dintr’înșii au emigrat în Dobrogea.
găgăúț, -ă adj. (d. numele Găgăuților, care-s o rămășiță de Cumanĭ și locuĭesc pin Basarabia, Dobrogea și Bulgaria. Turc. Gagauz și Palauz, „Cuman”). Fam. Dobitoc, prost. – Și găgăuță, s. f. (adresat și bărbaților, și femeilor). V. turlac și venetic.
găgăuț s. v. PĂTRUNJEL.
găgăuță adj. invar., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

găgăuță dex

Intrare: găgăuță (prostănacă)
găgăuță 2 s.f. substantiv feminin admite vocativul
Intrare: găgăuță (prostănac)
găgăuță 1 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: găgăuț
găgăuț