flanea definitie

2 intrări

25 definiții pentru flanea

flanea sf vz flanelă
flane sf [At: NEGRUZZI, S. I, 199 / V: (pop) ~ea, ~el sn, (Trs) ~er sn, ~e / Pl: ~le / E: fr flanelle] 1 Țesătură ușoară de lână sau bumbac, moale și pufoasă Și: (Mol) flanică (1). 2 Îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac) tricotată în fonnă de pieptar sau de cămașă scurtă Și: (Mol) flanică (2). 3 Pulover.
FLANEÁ s. f. v. flanelă.
FLANÉL s. n. v. flanelă.
FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lână sau de bumbac, moale și pufoasă. 2. Îmbrăcăminte de lână (mai rar de bumbac), tricotată în formă de pieptar sau de cămașă scurtă. 3. Pulover. [Var.: (pop.) flaneá s. f., flanél s. n.] – Din fr. flanelle.
FLANEÁ s. f. v. flanelă.
FLANÉL s. n. v. flanelă.
FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lână sau de bumbac, moale și pufoasă. 2. Îmbrăcăminte de lână (mai rar de bumbac), tricotată în formă de pieptar sau de cămașă scurtă. 3. Pulover. [Var.: (pop.) flaneá s. f., flanél s. n.] – Din fr. flanelle.
FLANEÁ s. f. v. flanelă.
FLANÉL s. n. v. flanelă.
FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lînă (mai rar de bumbac), moale și pufoasă, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Ana... într-o rochie de flanelă albă cu dungi albastre, umbla, legănîndu-și capul și trupul ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. Iarna port pieptar de flanelă. NEGRUZZI, S. I 199. 2. Îmbrăcăminte de lînă (mai rar de bumbac), tricotată, în formă de pieptar sau cămașă scurtă. V. pulover. Vasile Catrina își trase o flanelă pe el și plecă. PREDA, Î. 33. La munte umbla lumea, seara, cu flanele și cu palton. PAS, Z. I 240. – Variante: (popular) flaneá s. f., flanel s. n.
flanélă s. f., g.-d. art. flanélei; pl. flanéle
flanélă s. f., g.-d. art. flanélei; pl. flanéle
FLANÉLĂ s. v. jerseu, pulover.
FLANEÁ s.f. v. flanelă.
FLANÉL s.n. v. flanelă.
FLANÉLĂ s.f. 1. Țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. Obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul și care este tricotat din lână. [Var. flanea s.f., flanel s.n. / < fr. flanelle].
FLANÉLĂ s. f. 1. țesătură ușoară de lână, moale și pufoasă. 2. obiect de îmbrăcăminte care acoperă bustul, tricotat din lână. (< fr. flanelle)
flanélă (flanéle), s. f.1. Țesătură ușoară și moale. – 2. Îmbrăcăminte de lînă, în formă de pieptar. – Mr. flanelă. Fr. flanelle; în mr., din it. flanella, sau din ngr. φλανέλα.
FLANEÁ ~éle f. pop. Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămașă sau de vestă, fără guler. /<fr. flanelle
FLANÉLĂ ~e f. 1) Țesătură de bumbac sau de lână, moale, pufoasă și călduroasă, folosită pentru confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte. 2) la pl. Varietăți ale unei astfel de țesături. 3) Obiect de îmbrăcăminte de lână (mai rar, de bumbac), tricotat în formă de cămașă sau de vestă, fără guler. [G.-D. flanelei] /<fr. flanelle
flanelă f. 1. stofă de lână păroasă și moale, ușoară și călduroasă; 2. pieptar de flanelă (= fr. flanelle).
*flanélă f., pl. e (fr. flanelle, engl. flannel, dial. flannen, d. galicu gwlanen). Stofă cam groasă (dar ușoară) de lînă. Camașă de stofă de lînă saŭ de împletitură de lînă: a purta flanelă ĭarna. – Mold. pop. flaneá (ca santineá îld. -elă).
flane s. v. PULOVER.
flanelă, flanele s. f. (glum.) vin negru.

flanea dex

Intrare: flanelă
flanea
flanel
flanelă substantiv feminin
Intrare: flanea
flanea