FLANÉLĂ, flanele, s. f. 1. Țesătură ușoară de lînă (mai rar de bumbac), moale și pufoasă, din care se fac obiecte de îmbrăcăminte. Ana... într-o rochie de flanelă albă cu dungi albastre, umbla, legănîndu-și capul și trupul ca un copil răsfățat. VLAHUȚĂ, O. A. III 34. Iarna port pieptar de flanelă. NEGRUZZI, S. I 199. 2. Îmbrăcăminte de lînă (mai rar de bumbac), tricotată, în formă de pieptar sau cămașă scurtă. V. pulover. Vasile Catrina își trase o flanelă pe el și plecă. PREDA, Î. 33. La munte umbla lumea, seara, cu flanele și cu palton. PAS, Z. I 240. – Variante: (popular) flaneá s. f., flanel s. n.