filantrop, ~oapă smf [At: CĂLINESCU, E. O. II, 31 / Pl: ~i, ~oape / E: fr philanthrope] 1 Persoană care face acte de filantropie (1). 2 Persoană generoasă (cu cei săraci) și dezinteresată. 3 (Rar) Persoană care își iubește semenii și care se străduiește (prin diferite activități) să le îmbunătățească viața.

FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care face acte de filantropie; om darnic, generos (cu cei săraci). – Din fr. philanthrope.

FILANTRÓP, -OÁPĂ, filantropi, -oape, s. m. și f. Persoană care practică filantropia.

filantroápă s. f., g.-d. art. filantroápei; pl. filantroápe

filantróp s. m., pl. filantrópi

filantroápă s. f., g.-d. art. filantroápei; pl. filantroápe

filantróp s. m., pl. filantrópi

FILANTRÓP, -OÁPĂ s.m. și f. Om care practică filantropia; om darnic, mărinimos. [Cf. fr. philanthrope, gr. philanthropos < philos – prieten, anthropos – om].

FILANTRÓP, -OÁPĂ s. m. f. cel care practică filantropia; om darnic, mărinimos. (< fr. philanthrope, gr. philanthropos)

filantróp (filantroápă), adj. – Care face acte de caritate, generos. – Mr. filanthrop. Gr. φιλάνθριυπος (sec. XVIII), în parte și prin fr. philanthrope (Gáldi 189). – Der. filantropic, adj.; filantropie, s. f.

FILANTRÓP ~oápă (~ópi, ~oápe) m. și f. Persoană care practică filantropia. /<fr. philanthrope

filantrop m. cel ce caută a face bine semenilor săi.

*filantróp, -oápă adj. (vgr. philánthropos. V. -fil). Care ĭubește oameniĭ, binefăcător, milostiv.

FIL-₂, v. FILO-₂. □ ~antrop (v. -antrop), s. m. și f., persoană care face acte de filantropie; ~antropie (v. -antropie), s. f., acțiune de binefacere în folosul celor lipsiți de mijloace de trai.